Portal:România în Primul Război Mondial

România în Primul Război Mondial

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...

Articole recomandate

Articole de calitate

Liste de calitate

Articole bune

Alte articole

Bătălii de pe frontul românesc

Campania anului 1916

Campania anului 1917

Campania anului 1918

Comandanți militari români

Unități militare române

Armate

Corpuri de armată

Grupuri de divizii

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

Unități militare străine

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități bulgare

Unități turce

Unități combinate

• Divizia Combinată de Cavalerie germano-bulgară

Unități ruse

Unități sârbe

• Divizia 1 Voluntari

Unități franceze

• Armata de Dunăre

Corpuri de voluntari români

Armamente

Armament de infanterie

Arme de foc

Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte

Artilerie de câmp

Aviația

Avioane

Aerostația

Marina

Monitoare

Vedete

Lupta din spatele frontului

Memoriale

Mausolee

Monumente

Cimitire de onoare

• Cimitirul militar român de la Soultzmatt

Ordine și decorații de război

Românești

Străine

Războiul reflectat în cultură

Literatură

Film

Pictură

Sculptură

Categorii

Imaginile războiului

Articolul săptămânii

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.

Constantin Prezan a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930, i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.

În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea.

Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană.

A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935.

Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.

Citește mai mult ...

Comunicatul oficial al zilei

Mobilizarea generală a armatei a început în noaptea de 14/15 august și își urmează cursul. Declarația de război contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 14 august, la ora 9, la Viena. În noaptea de 14/15 august trupele noastre au atacat frontiera austro-ungară.
Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populație. Unități din flota rusă au sosit la Constanța unde concură la apărarea coastei Mării Negre.
Vase de război și baterii austro-ungare au tras focuri asupra orașelor Vârciorova, Turnu Severin și Giurgiu.

Marele Cartier General

Citatul zilei

„În acei ani, părinții noștri simțeau că totul este pierdut. Dar atunci au fost oameni care au știut să ia decizii la momentul oportun și care au știut să le îndeplinească. Acele clipe au fost trăite în modul cel mai dureros de cei care și-au vărsat sângele și și-au dat viața. De aceea, această cruce și prezența voastră arată, după o sută de ani, gratitudinea națiunii române pentru tot ce a fost adânc, înălțător și frumos în acele momente.”.

______ I. P. S. Teofan al Moldovei și Bucovinei, 12 septembrie 2017

Personalități politice

Guvernele războiului

• Guvernul Ion I. C. Brătianu - 1914-1916
• Guvernul Ion I. C. Brătianu - 1916-1918
• Guvernul Alexandru Averescu - 1918
• Guvernul Alexandru Marghiloman - 1918
• Guvernul Constantin Coandă - 1918

Comandanți militari străini

Uniforme

Armata Regală Română

• Uniformele armatei române

Armata Imperială Rusă

• Uniformele armatei ruse

Armata Imperială Germană

• Uniformele armatei germane

Armata Austro-Ungară

• Uniformele armatei austro-ungare

Armata Otomană

• Uniformele armatei otomane

Armata Bulgară

• Uniformele armatei bulgare

Știați că...

Poate nu știați că ...

• România a fost țară beligerantă, de partea Antantei, doar în perioadele 27 august 1916 - 27 noiembrie 1917 și 9 noiembrie 1918 - 11 noiembrie 1918.

• deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.

• România a intrat în război la 27 august 1916 și a declarat război doar Imperiului Austro-Ungar.

• gradul de general de corp de armată se acorda doar pe timp de război, fiind atribuit doar la doi generali: Constantin Prezan și Alexandru Averescu.

• România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.

• documentele prin care România accepta să intre în război de partea Antantei s-au semnat în secret, în locuința lui Vintilă Brătianu, la 4/17 august 1916.

• forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.

Războiul zi cu zi

1916

• iulie - Continuă Ofensiva Brusilov
• 19 iulie - Mareșalul Joseph Joffre invită guvernul român să se decidă „acum ori niciodată"

1917

• iulie - Se desfășoară activitățile de concentrare a trupelor Armatei 1 în vederea declanșării Ofensivei de la Nămoloasa
• iulie - Continuă Ofensiva Kerenski
• 19 iulie - Reichstagul german votează rezoluția pentru pacea de înțelegere

Eroi

Civili căzuți la datorie

Documente

- data și locul: 18 septembrie /1 octombrie 1914, Petrograd

- semnatari: ministrul de externe al Rusiei, Sazonov și ambasadorul României la Petrograd, Diamandy

- prevederi: Rusia se angaja să garanteze și să apere integritatea teritorială a României în hotarele existente și recunoașterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralități binevoitoare a României

Tratate internaționale

• Acord între guvernele român și italian privind coordonarea pozițiilor naționale referitoare la intrarea în război
• Acordul secret româno-rus („Acordul Sazonov-Diamandy“)
• Acordul de asistența mutuală între guvernele român și italian în caz de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei
• Tratatul de alianță dintre România și Antanta
• Convenția militară dintre România și Antanta
• Armistițiul de la Focșani
• Tratatul preliminar de pace al României cu Puterile Centrale
• Tratatul de pace al României cu Puterile Centrale

Războiul informațional

Publicații

Viața în vreme de război

• Viața în tranșee
• Tifosul exantematic
• Catastrofa feroviară de la Ciurea
• Prizonieri de război
• Viața cotidiană în refugiul din Moldova
• Viața cotidiană sub ocupație
• Victime civile ale războiului
• Atrocități și crime de război

Preliminarii

Urmări

• Unirea Basarabiei cu România
• Unirea Bucovinei cu România
• Unirea Transilvaniei cu România
• Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918
• Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920)
• Conferința de Pace de la Paris
• Reforma agrară
• Federația interaliată a foștilor combatanți (FIDAC)

Contextul internațional

Proiect România în Primul Război Mondial

Participarea României la Primul Război Mondial pe alte proiecte Wikimedia