Sergiu Celibidache

dirijor român
Sergiu Celibidache
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Roman, Roman, România[3] Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Nemours⁠(d), Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLa Neuville-sur-Essonne Modificați la Wikidata
CopiiSerge Ioan Celibidache[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
compozitor
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba română[4]
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
PremiiEhrenbürger von München[*][[Ehrenbürger von München (title of honor conferred by the city of Munich, Germany)|​]] ()
Ordinul de Merit al Bavariei[*]
Verdienstorden des Landes Rheinland-Pfalz[*][[Verdienstorden des Landes Rheinland-Pfalz (maximum order of Rhineland-Palatinate)|​]]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] ()
Premiul Muzical Léonie Sonning[*] ()
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] ()
Berliner Kunstpreis[*] ()
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] ()[2]
Goldene Ehrenmünze der Landeshauptstadt München[*][[Goldene Ehrenmünze der Landeshauptstadt München |​]]  Modificați la Wikidata

Sergiu Celibidache (n. , Roman, Roman, România – d. , Nemours⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un dirijor și compozitor român, membru de onoare al Academiei Române.

Membru de onoare al Academiei Române

Biografie

modificare
 
Sergiu Celibidache în 1966.
 
Bustul dirijorului în fața casei sale natale din Roman

Primii ani, educație

modificare

S-a născut la Roman.[5] Tatăl, Demostene, de origine greacă (Celibidaki), născut în județul Covurlui (Galați), a fost ofițer de cavalerie, prefect al Iașului, și, începând cu 1922, ajutor de primar al aceluiași oraș, iar mama, Maria, născută Brăteanu, în Roman, a fost profesoară de chimie.[6] La șase luni de la nașterea sa, familia Celibidache se mută la Iași. La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe sa cânte la pian. A studiat matematica, filosofia și muzica în Iași, iar după despărțirea de familia sa își continuă studiile la București și Paris.[5]

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Filarmonica din Berlin

modificare

Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, totuși nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componenții orchestrei dirijate. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler. Nu a mai revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin decât peste 40 de ani, la invitația personală a lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner.

Varii pupitre și profesorat

modificare

Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate.

Filarmonica din München

modificare

În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Interpret al muzicii postromantice

modificare

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care se pot menționa, cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993).

Viață personală

modificare

Cu soția Ioana, o pictoriță română au avut un fiu, Serge Ioan Celibidachi (* 1968).

A murit la 14 august 1996, la reședința sa, o moară veche din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (la 100 de kilometri de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate.

In memoriam

modificare

În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului, în piața ce îi poartă numele, din municipiul Roman, a fost dezvelit un bust al său.

Cu această ocazie, Serge Ioan Celibidache, fiul dirijorului, a acceptat, în numele tatălui său, distincția de cetățean de onoare al Romanului, acordată postmortem[7].

Filmul „Grădina lui Celibidache” este regizat de Serge Ioan Celibidache și îl prezintă pe artist în turneele și la repetițiile sale cu Filarmonica din München, al cărei dirijor permanent a fost.

Bibliografie

modificare
  • Sergiu Celibidache — Scrisori către Eugen Trancu-Iași editor Fabian Anton, editura Ararat, 1997, ISBN 973-9310-00-1
  • Celibidache, celălalt maestru de Klaus Umbach, traducere Sanda Munteanu, Editura Vivaldi, București, 1998, ISBN 973-9139-92-0
  • Sergiu, altfel... de Ioana Celibidache, traducere Sanda Munteanu, Do-minoR, Iasi, 2001, ISBN 973-85108-0-5
  • Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu, Editura Ars Docendi, București, 2012, ISBN: 973-558-618-8
  • Despre fenomenologia muzicala. Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-978-606-84010-5-8
  • Celibidache. Intalniri cu un om de exceptie. Texte reunite de Stéphane Mϋller si Patrick Lang, Editura Spandugino, București, 2012, ISBN-139786068401065
  • Celibidache și Furtwängler: marele conflict postbelic de la Filarmonica din Berlin de Klaus Lang, traducere Vlad Nicolau, Editura Humanitas, București, 2015, ISBN: 978-973-50-4878-5

Lectură suplimentară

modificare

Legături externe

modificare

Articole biografice

modificare

Interviuri

modificare

Multimedia

modificare


Format:Léonie Sonning Music Prize laureates

Format:Berliner Philharmoniker conductors Format:Berlin Radio Symphony Orchestra conductors Format:Swedish Radio Symphony conductors Format:Stuttgart Radio Symphony conductors Format:ONF conductors Format:Munich Philharmonic conductors