Etimologie

Din latină dignitas, -atis (după demn).

Pronunție

  • AFI: /dem.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
demnitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demnitate demnități
Articulat demnitatea demnitățile
Genitiv-Dativ demnității demnităților
Vocativ ' '
  1. calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu.
  2. gravitate, măreție.
  3. (mai ales la pl.) funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.
    Ocupă o demnitate înaltă în stat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe