Sezonul de Formula 1 din 1973

Sezonul de Formula 1 din 1973
Durată
28 ianuarie - 7 octombrie
Nr. curse
15
Nr. piloți
44
Nr. echipe
18
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jackie Stewart (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 6-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1973 a fost cel de-al 27-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 24-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 16-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 28 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 7 octombrie.[1] În 1973 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat care erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Campionatul Mondial al Piloților a fost câștigat de Jackie Stewart, pilotând pentru Elf Team Tyrrell, iar Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 de către John Player Team Lotus.[1] În Campionatul Mondial, coechipierii Lotus, Emerson Fittipaldi și Ronnie Peterson s-au luptat între ei, în timp ce Stewart a fost susținut la Tyrrell de François Cevert. Stewart a câștigat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei de la Monza, dar apoi la ultima cursă a sezonului, Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glen, Cevert a suferit un accident în timpul antrenamentelor de sâmbătă în celebra șicană „Esses” și a decedat pe loc. Stewart și Tyrrell s-au retras din cursă, dând titlul la constructori lui Lotus. Pe lângă Cevert, britanicul Roger Williamson a fost și el ucis în timpul sezonului, într-un accident la Marele Premiu al Țărilor de Jos de la Zandvoort. La sfârșitul sezonului, Stewart și-a făcut publică decizia de a se retrage, decizie care fusese luată înainte de cursa din Statele Unite. Noul McLaren M23 devenise deja cea mai bună mașină de pe pistă până la sfârșitul sezonului 1973, o mașină în formă de pană care urmărea același concept ca și Lotus 72, dar cu suspensii mai convenționale și aerodinamică îmbunătățită. Sezonul 1973 a marcat debutul viitorului campion mondial James Hunt la Marele Premiu al Principatului Monaco la volanul unui privat March 731 introdus de Hesketh Racing.

Sezonul 1973 a văzut pentru prima dată intervenția unei mașini de siguranță în Formula 1, sub forma unui Porsche 914 la Marele Premiu al Canadei.[2] Cu toate acestea, acest concept de siguranță nu va fi introdus oficial decât douăzeci de ani mai târziu, în 1993. O altă modificare a regulilor introduse în acest sezon a fost introducerea parcurgerii unui tur de încălzire complet înainte de cursă. Înainte de aceasta, pistele includeau o grilă simulată la mică distanță în spatele unei grile propriu-zise, iar mașinile se mutau pur și simplu de la una la alta pentru a începe cursa.

Tot în acest sezon a fost oficializat sistemul de numerotare a echipelor. În a doua cursă a sezonului, Marele Premiu al Braziliei,[3] colegii de echipă au fost împerechiați - piloții Lotus primind numerele 1 și 2; Tyrrell 3 și 4 și așa mai departe - deși numerele atribuite fiecărei echipe s-au schimbat în continuare pentru câteva curse până la a cincea cursă, Marele Premiu al Belgiei,[4] la care ordinea a fost stabilită pentru restul sezonului. Pentru sezonul 1974, numerele au fost atribuite în funcție de pozițiile finale în campionatul constructorilor din 1973, după care echipele nu își mai schimbau numerele decât dacă câștigau campionatul piloților (sau îl semnau pe campionul mondial en-titre), sau dacă o echipă renunța.

Piloții și echipele înscrise în campionat

modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1973 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1973.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
    Motor Racing Developments
  Ceramica Pagnossin MRD
  Hexagon of Highgate
Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT37
BT42
G   Carlos Reutemann Toate
  Wilson Fittipaldi Toate
  Andrea de Adamich 4–6, 8–9
  Rolf Stommelen 11–14
  John Watson 9, 15
    Marlboro BRM BRM BRM P142 3,0 V12 P160C
P160D
F   Jean-Pierre Beltoise Toate
  Clay Regazzoni 1–13, 15
  Niki Lauda Toate
  Peter Gethin 14
    Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N173 F   Rikky von Opel 8–10, 12–15
  Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/1 3,0 F12
Ferrari 001/11 3,0 F12
312B2
312B3
G   Jacky Ickx 1–9, 13
  Arturo Merzario 1–3, 6, 8, 12–15
    Frank Williams Racing Cars Iso-Marlboro Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FX3B
IR
F   Nanni Galli 1–2, 4–6
  Howden Ganley Toate
  Jackie Pretorius 3
  Tom Belsø 7
  Henri Pescarolo 8, 11
  Graham McRae 9
  Gijs van Lennep 10, 12–13
  Tim Schenken 14
  Jacky Ickx 15
    John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72D
72E
G   Emerson Fittipaldi Toate
  Ronnie Peterson Toate
    STP March Racing Team
  March Racing Team
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 721G
731
G   Jean-Pierre Jarier 1–3, 5–8, 12, 14–15
  Henri Pescarolo 4
  Roger Williamson 9–10
    Yardley Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M19A
M19C
M23
G   Denny Hulme Toate
  Peter Revson 1–7, 9–15
  Jody Scheckter 3, 8–9, 14–15
  Jacky Ickx 11
    UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN1 G   Jackie Oliver 3–15
  George Follmer 3–15
  Brian Redman 15
    Team Surtees
  Brooke Bond Oxo Team Surtees
  Ceramica Pagnossin Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS9A
TS9B
TS14A
F   Mike Hailwood Toate
  Carlos Pace Toate
  Luiz Bueno 2
  Andrea de Adamich 3
  Jochen Mass 9, 11, 15
  Martini Racing Team Tecno Tecno Series-P 3,0 F12 PA123/6 F   Chris Amon 5–6, 9–10, 12
    Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 005
006
G   Jackie Stewart Toate
  François Cevert Toate
  Chris Amon 14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Scribante Lucky Strike Racing Lotus 72D F   Dave Charlton 3
  Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing
  Team Pierre Robert
March 721G
731
F
G
  Mike Beuttler 1–7, 9–15
  Reine Wisell 7–8
  LEC Refrigeration Racing 731 G   David Purley 6, 9–11, 13
  Hesketh Racing 731 G   James Hunt 6, 8–10, 12–15
  Embassy Racing Shadow DN1 G   Graham Hill 4–15
  Blignaut Lucky Strike Racing Tyrrell 004 G   Eddie Keizan 3

Calendar

modificare

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1973.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
28 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
11 februarie
Marele Premiu al Africii de Sud
3 martie
Marele Premiu al Spaniei
29 aprilie
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Interlagos (P)
 
Kyalami (P)
 
Montjuïc (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Belgiei
20 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
3 iunie
Marele Premiu al Suediei
17 iunie
Marele Premiu al Franței
1 iulie
 
Zolder (P)
 
Monaco (S)
 
Anderstorp (P)
 
Paul Ricard (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Marii Britanii
14 iulie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
29 iulie
Marele Premiu al Germaniei
5 august
Marele Premiu al Austriei
19 august
 
Silverstone (P)
 
Zandvoort (P)
 
Nürburgring (P)
 
Österreichring (P)
13.   14.   15.  
Marele Premiu al Italiei
9 septembrie
Marele Premiu al Canadei
23 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
7 octombrie
 
Monza (P)
 
Mosport Park (P)
 
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

modificare

Marile Premii

modificare
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1   MP al Argentinei   Clay Regazzoni   Emerson Fittipaldi   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   FIT   3
2   MP al Braziliei   Ronnie Peterson   Emerson Fittipaldi
  Denny Hulme
  Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   8
3   MP al Africii de Sud   Denny Hulme   Emerson Fittipaldi   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   3
4   MP al Spaniei   Ronnie Peterson   Ronnie Peterson   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   12
5   MP al Belgiei   Ronnie Peterson   François Cevert   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   7
6   MP al Principatului Monaco   Jackie Stewart   Emerson Fittipaldi   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   4
7   MP al Suediei   Ronnie Peterson   Denny Hulme   Denny Hulme   McLaren-Ford   2
8   MP al Franței   Jackie Stewart   Denny Hulme   Ronnie Peterson   Lotus-Ford   STE   1
9   MP al Marii Britanii   Ronnie Peterson   James Hunt   Peter Revson   McLaren-Ford   1
10   MP al Țărilor de Jos   Ronnie Peterson   Ronnie Peterson   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   10
11   MP al Germaniei   Jackie Stewart   Carlos Pace   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   15
12   MP al Austriei   Emerson Fittipaldi   Carlos Pace   Ronnie Peterson   Lotus-Ford   21
13   MP al Italiei   Ronnie Peterson   Jackie Stewart   Ronnie Peterson   Lotus-Ford   21
14   MP al Canadei   Ronnie Peterson   Emerson Fittipaldi   Peter Revson   McLaren-Ford   17
15   MP al Statelor Unite   Ronnie Peterson   James Hunt   Ronnie Peterson   Lotus-Ford   16

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.[5] Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.[6] Piloții care au obținut un număr egal de puncte au fost clasați la egalitate în campionat, indiferent de numărul relativ de victorii, locurile secunde etc. obținute de fiecare pilot. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.[1]

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
NLD
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Jackie Stewart 3 2 1 Ab 1 1P 5 4P 10 1 1P 2 4R[a] 5 NS 71
2   Emerson Fittipaldi 1R 1R 3R 1 3 2R 12 Ab Ab Ab 6 AbP 2 2R 6 55
3   Ronnie Peterson Ab AbP 11 AbP
R
AbP 3 2P 1 2P 11P
R
Ab 1 1P AbP 1P 52
4   François Cevert 2 10 NC 2 2R 4 3 2 5 2 2 Ab 5 Ab NS[b] 47
5   Peter Revson 8 Ab 2 4 Ab 5 7 1 4 9 Ab 3 1 5 38
6   Denny Hulme 5 3R 5P 6 7 6 1R 8R 3 Ab 12 8 15 13 4 26
7   Carlos Reutemann Ab 11 7 Ab Ab Ab 4 3 6 Ab Ab 4 6 8 3 16
8   James Hunt 9 6 4R 3 Ab NS 7 2R 14
9   Jacky Ickx 4 5 Ab 12 Ab Ab 6 5 8 3 8 7 12
10   Jean-Pierre Beltoise Ab Ab Ab 5 Ab Ab Ab 11 Ab 5 Ab 5 13 4 9 9
11   Carlos Pace Ab Ab Ab Ab 8 Ab 10 13 Ab 7 4R 3R Ab 18 Ab 7
12   Arturo Merzario 9 4 4 Ab 7 7 Ab 15 16 6
13   George Follmer 6 3 Ab NS 14 Ab Ab 10 Ab Ab 10 17 14 5
14   Jackie Oliver Ab Ab Ab 10 Ab Ab Ab Ab 8 Ab 11 3 15 4
15   Andrea de Adamich 8 Ab 4 7 Ab Ab 3
=[1]   Wilson Fittipaldi 6 Ab Ab 10 Ab 11 Ab 16 Ab Ab 5 Ab Ab 11 NC 3
17   Niki Lauda Ab 8 Ab Ab 5 Ab 13 9 12 Ab Ab NS Ab Ab Ab 2
=[1]   Clay Regazzoni 7P 6 Ab 9 10 Ab 9 12 7 8 Ab 6 Ab 8 2
19   Chris Amon 6 Ab Ab Ab NS 10 NS 1
=[1]   Gijs van Lennep 6 9 Ab 1
=[1]   Howden Ganley NC 7 10 Ab Ab Ab 11 14 9 9 NS NC NC 6 12 1
  Mike Hailwood Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab Ab Ab Ab 14 10 7 9 Ab 0
  Mike Beuttler 10 Ab NC 7 11 Ab 8 11 Ab 16 Ab Ab Ab 10 0
  Jochen Mass Ab 7 Ab 0
  Henri Pescarolo 8 Ab 10 0
  Graham Hill Ab 9 Ab Ab 10 Ab NC 13 Ab 14 16 13 0
  Nanni Galli Ab 9 11 Ab Ab 0
  David Purley Ab NS Ab 15 9 0
  Jody Scheckter 9 Ab Ab Ab Ab 0
  Rolf Stommelen 11 Ab 12 12 0
  Jean-Pierre Jarier Ab Ab NC Ab Ab Ab Ab Ab NC 11 0
  Luiz Bueno 12 0
  Rikky von Opel 15 13 NS Ab Ab NC Ab 0
  Tim Schenken 14 0
  Eddie Keizan NC 0
  Roger Williamson Ab Ab[c] 0
  John Watson Ab Ab 0
  Reine Wisell NS Ab 0
  Dave Charlton Ab 0
  Jackie Pretorius Ab 0
  Graham McRae Ab 0
  Peter Gethin Ab 0
  Brian Redman DSC 0
  Tom Belsø NS 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
NLD
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
NLD
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte[d]
1   Lotus-Ford[e] 1 1 3 1 (3) 2 2 1 2 11 6 1 1 2 1[f] 92 (96)
2   Tyrrell-Ford 2 2 1 2 1 1 (3) 2 5 1 1 2 4 5 NS 82 (86)
3   McLaren-Ford 5 3 2 4 7 5 1 8 1 4 3 8 3 1 4 58
4   Brabham-Ford 6 11 7 10 4 7 4 3 6 Ab 5 4 6 8 3 22
5   March-Ford 10 Ab NC 7 11 9 8 6 4 3 15 Ab 9 7 2 14
6   Ferrari 4 4 4 12 Ab Ab 6 5 8 7 8 15 16 12
7   BRM 7 6 Ab 5 5 Ab 9 9 7 5 Ab 5 13 4 8 12
8   Shadow-Ford 6 3 9 10 14 10 Ab 10 8 Ab 10 3 13 9
9   Surtees-Ford Ab 12 8 Ab 8 8 10 13 Ab 7 4 3 7 9 Ab 7
10   Iso-Marlboro-Ford NC 7 10 11 Ab Ab 11 14 9 6 10 9 NC 6 7 2
11   Tecno 6 Ab Ab Ab NS 1
[g]   Ensign-Ford 15 13 NS Ab Ab NC Ab 0
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
NLD
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Sursa:[7]

Curse non-campionat

modificare

În sezonul din 1973, au fost organizate și două curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Camponilor VIII Brands Hatch 18 martie   Peter Gethin   Chevron-Chevrolet
  Trofeul Internațional BRDC XXV Silverstone 8 aprilie   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford
  1. ^ Jackie Stewart și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  2. ^ François Cevert a decedat în urma unui accident suferit la șicana Esses în timpul antrenamentelor de sâmbătă pentru Marele Premiu al Statelor Unite din 1973.
  3. ^ Roger Williamson a decedat în urma unui accident suferit în turul 8 al Marelui Premiu al Țărilor de Jos.
  4. ^ Au fost luate în considerare doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase din restul de șapte curse pentru campionat. Numerele fără paranteze sunt punctele de campionat; numerele dintre paranteze sunt punctele totale acumulate.
  5. ^ Potrivit rezultatelor oficiale FIA, așa cum sunt publicate în Anuarul FIA din 1974, secțiunea gri, pagina 105, Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 a fost acordată echipei „John Player Special”.
  6. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Statelor Unite.
  7. ^ Ensign, care nu a obținut vreun punct în timpul campionatului, nu a primit o clasare în rezultatele oficiale FIA.[1]

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d e f g h Results of the 1973 FIA International Championships, 1974 FIA Yearbook, Grey Section, pages 104–105
  2. ^ Kathri, Tarun (). „First ever Safety Car in Formula 1 : Rewind to 1973”. aaFormula1.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „1973 Brazilian Grand Prix Entry list”. 
  4. ^ „1973 Belgian Grand Prix Entry list”. 
  5. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, page 6
  6. ^ Automobile Year, 1973/74, page 236
  7. ^ „1973 – World Championship Result”. StatsF1. Accesat în .