Sari la conținut

amenința

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : amenință

Etimologie

Din latină *amminaciare (< minaciae = „amenințări”).

Pronunție

  • AFI: /a.me.ninˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
amenința
Infinitiv a amenința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ameninț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să amenințe
Participiu amenințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el).
    L-a amenințat cu degetul.
  2. a face un gest de amenințare.
  3. a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva.
  4. a fi gata să..., a fi pe punctul de a...
  5. (rar) a anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe