רומניה

מדינה באירופה
(הופנה מהדף רומניה (1965-1989))

רומניהרומנית: ‏România?‏) היא רפובליקה במזרח אירופה, המשתרעת בצפון-מזרח חבל הבלקן שבדרום-מזרח אירופה. המדינה גובלת באוקראינה בצפון וגם בדלתת הדנובה בדרום; במולדובה במזרח, בהונגריה במערב, ובסרביה ובבולגריה בדרום, לאורך נהר הדנובה. בדרום מזרח המדינה יש לרומניה רצועת חוף לאורך הים השחור ובה עיר הנמל קונסטנצה. ב-2004 הצטרפה רומניה לברית נאט"ו ומ-2007 היא גם חברת האיחוד האירופי.

רומניה
România
דגלסמל

לחצו כדי להקטין חזרה

גיברלטראוסטריהבלגיהבולגריהקפריסיןצ'כיהגרמניהדנמרקדנמרקאסטוניהספרדפינלנדצרפתצרפתהממלכה המאוחדתהממלכה המאוחדתיווןיווןהונגריהאירלנדאיטליהאיטליהאיטליהליטאלוקסמבורגלטביההולנדפוליןפורטוגלרומניהשוודיהסלובניהסלובקיהאיסלנדמונטנגרומקדוניה הצפוניתקרואטיהטורקיהטורקיהמלטהסרביהגרינלנדאי�� פארונורווגיהנורווגיההאי מאןגרנזיג'רזיאנדורהמונקושווייץליכטנשטייןקריית הוותיקןסן מרינואלבניהקוסובובוסניה והרצגובינהמולדובהבלארוסרוסיהאוקראינהחצי האי קריםקזחסטןאבחזיהדרום אוסטיהגאורגיהאזרבייג'ןנחצ'יבאןארמניהאיראןלבנוןסוריהישראלירדןערב הסעודיתעיראקרוסיהתוניסיהאלג'יריהמרוקו
המנון לאומי התעורר, רומני!
המנון
ממשל
משטר רפובליקה
ראש המדינה נשיא רומניה עריכת הנתון בוויקינתונים
נשיא רומניה קלאוס יוהאניס
ראש הרשות המבצעת ראש ממשלת רומניה עריכת הנתון בוויקינתונים
ראש ממשלת רומניה מרצ'ל צ'ולאקו עריכת הנתון בוויקינתונים
שפה רשמית רומנית
עיר בירה בוקרשט 44°25′N 26°06′E / 44.417°N 26.100°E / 44.417; 26.100
(והעיר הגדולה ביותר)
רשות מחוקקת הפרלמנט של רומניה עריכת הנתון בוויקינתונים
גאוגרפיה
יבשת אירופה
שטח יבשתי[1] 238,391 קמ"ר (84 בעולם)
אחוז שטח המים 3.0%
אזור זמן UTC +2
היסטוריה
הקמה איחוד הנסיכויות ולאכיה ומולדובה
הכרזה
הכרה בקונגרס ברלין
24 בינואר 1859
13 ביולי 1878
ישות קודמת רומניה (1965-1989)רומניה (1965-1989) הרפובליקה הסוציאליסטית רומניה
דמוגרפיה
אוכלוסייה[2]
(הערכה 1 באוגוסט 2024)
19,600,174 נפש (66 בעולם)
צפיפות 82.22 נפש לקמ"ר (129 בעולם)
אוכלוסייה לפי גילאים
גילאי 0–14 14.12%
גילאי 15–24 10.31%
גילאי 25–54 46.26%
גילאי 55–64 11.73%
גילאי 65 ומעלה 17.58%
כלכלה
תמ"ג[3] (2023) 351,003 מיליון $ (44 בעולם)
תמ"ג לנפש 17,908$ (76 בעולם)
מדד הפיתוח האנושי[4]
(2022)
0.827 (53 בעולם)
מדד ג'יני 34.8 (נכון ל־2019) עריכת הנתון בוויקינתונים
מטבע לאו רומני‏ (RON)
בנק מרכזי הבנק הלאומי של רומניה עריכת הנתון בוויקינתונים
שונות
סיומת אינטרנט ro
קידומת בין־לאומית 40
www.guv.ro
לעריכה בוויקינתונים שמשמש מקור לחלק מהמידע בתבנית

מקור השם

עריכה

מקור השם "רומניה" (ברומנית: România) בשפה הלטינית, והוא נגזר משם התואר הלטיני Romanus שפירושו רומאי. שכן, הרומאים כבשו את דאקיה ב-106 לספירה, ובמשך 165 שנה היא הייתה פרובינקיה רומית. הרומאים הושיבו במקום ווטרנים מבין הלגיונרים הרומאים, עם פרישתם מהשרות בצבא.

מסמך ראשון הכתוב בשפה הרומנית שנמצא הוא מכתב שהופנה לראש העיר בראשוב ומזהיר אותו מהתקפה קרובה של חיילים טורקים, מ-1521. המכתב זוכה לכבוד נוסף, בהיותו המסמך הראשון המספר על מאורע ברומניה, ו-ולאכיה מוזכרת בו בשם "צארה רומניאסקה" (Ţeara Rumânească, "ארץ הרומנים"). במאות הבאות, מסמכים ברומנית נחתמו רשמית בשם "רומניה" בשתי גרסאות: משם המקור Român, ומשם המקור Rumân. רק במאה ה-19, עם התעוררות הלאומיות בכל רחבי אירופה, צורת ההגייה של הלאום (ומתוך זה שם הארץ והשפה) נקבעה באופן אחיד כ-Român, כהוקרה כביכול למורשת האימפריה הרומית.

היסטוריה

עריכה
  ערך מורחב – היסטוריה של רומניה

בעת העתיקה התיישבו בשטח רומניה דהיום בני שבט גטו-תראקי בשם דאקים, וארצם נקראה לפיכך דאקיה. במאה הראשונה לפנה"ס התגבשו המתיישבים לישות מאוחדת ומוגדרת וכוננו ממלכה רבת עוצמה שאיימה על האינטרסים של רומא באזור. כתוצאה מכך, התנגשות בין הצדדים ארעה בראשית המאה ה-2 ודאקיה נכבשה ע"י הרומאים. פרובינקיה רומית בשם "דאקיה פליקס" נוסדה במקום הממלכה הדאקית העתיקה.

בשלהי ימי הביניים קמו בחלקה המזרחי והדרומי של רומניה שתי נסיכויות: במזרח נסיכות מולדובה (Moldova) ובדרום מונטניה (Muntenia), שכונתה גם "הארץ הרומנית" (Ţara Românească) וגם ולאכיה (Vlahia או Valachia). האזור המערבי טרנסילבניה Transilvania, המוכר גם כארדאל (ברומנית: Ardeal, בהונגרית: Erdely) נשלט במשך כאלף שנים על ידי ההונגרים, תחילה כחלק מממלכת הונגריה. לאחר כיבוש הונגריה בידי הטורקים, זכה החבל לאוטונומיה ונקרא נסיכות טרנסילבניה, שהייתה במאה ה-18 לחלק מהאימפריה האוסטרית ההבסבורגית (לימים האימפריה האוסטרו-הונגרית).

ב-1812, לאחר המלחמה העות'מאנית-רוסית, סופחו לרוסיה מזרח מולדובה ואזורים סמוכים. ב-1859 התאחדו "נסיכויות הדנובה" מולדובה (Moldova) ומונטניה (Muntenia) לישות אחת בשם "הנסיכויות הרומניות המאוחדות", ובהמשך, מ-1866: "ממלכת רומניה".

ב-1878 הוכרה עצמאות רומניה על ידי רוב המעצמות בקונגרס ברלין. בשנת 1883 רומניה הצטרפה לברית-הארבע, אך לא פרסמה את זה באופן רשמי. במלחמת העולם הראשונה הצטרפה רומניה לצד מדינות ההסכמה ב-1916, אך בתום הקרבות שנערכו בשטחה בשנים 1917–1918 היא נכבשה על ידי מעצמות המרכז. לאחר המלחמה, בזכות היותה בת ברית של מדינות ההסכמה המנצחות, קיבלה את דרום דוברוג'ה מבולגריה, ובנוסף, את בסרביה מרוסיה ואת בוקובינה וטרנסילבניה מאוסטרו-הונגריה. כך השיגה רומניה את איחוד כל השטחים שהיו מאוכלסים היסטורית ברומנים, ונוצרה "רומניה הגדולה".

במלחמת העולם השנייה חברה רומניה, בהנהגת המרשל אנטונסקו, למעצמות הציר וצבאה לחם לצד הוורמאכט הנאצי, החל ממבצע ברברוסה (הפלישה לרוסיה) ב-1941. לקראת סוף המלחמה, באוגוסט 1944, רומניה נכבשה על ידי הצבא האדום תוך כדי מסעו לדחיקת הנאצים מערבה. בלחץ כוחות הכיבוש הסובייטים היא "החליפה צד" באותה שנה ועברה מתמיכה במדינות הציר - למלחמה נגדן. בהמשך, אף שאולצה לוותר על בסרביה ועל צפון בוקובינה לטובת ברית המועצות, היא קיבלה בחזרה את טרנסילבניה (שסופחה ב-1940 להונגריה תחת הורטי).

בתום המלחמה נשארו על אדמת רומניה כוחות כיבוש סובייטים שעזבו את שטחה רק בסוף שנות ה-50'. המלוכה הרומנית התקיימה במשך 66 שנה, עד להפיכת המדינה לרפובליקה ב-1947, כשאולץ המלך מיכאי הראשון לוותר על כסאו ולגלות מן הארץ. החל משנות ה-60 של המאה ה-20 ניהלו שליטיה, גאורגה גאורגיו-דז' תחילה ואחריו יורשו ניקולאה צ'אושסקו, מדיניות חוץ עצמאית מול ברית המועצות, תוך שמירה אדוקה, כלפי פנים, על משטר קומוניסטי. בניגוד לשאר מדינות הגוש הקומונסטי, רומניה לא ניתקה את יחסיה הדיפלומטיים עם ישראל מעולם, ב-1969 אף הועלתה רמת היחסים הדיפלומטיים עם ישראל לדרג של שגרירים. פגישת מנחם בגין עם צ'אושסקו בשנות ה-70 קדמה להכנות לקראת ביקור אנואר סאדאת בישראל.

ב-22 בדצמבר 1989, לאחר מהפכה אנטי-קומוניסטית עקובה מדם, ומהומות קשות שהחלו בטימישוארה והתפשטו למקומות נוספים, בראשם לעיר הבירה, הודח צ'אושסקו. לאחר משפט בזק שנערך בבסיס צבאי הוא הוצא להורג ביחד עם אשתו, שלושה ימים לאחר שנתפס. המשפט עצמו ארך כשעה בלבד, ללא הצגת עדויות ובלא שניתן לנאשמים ייצוג משפטי, כך בא לקיצו המשטר הקומוניסטי ברומניה.

ב-2004 הצטרפה רומניה לברית נאט"ו[5], וב-2007 התקבלה גם לאיחוד האירופי[6]; בתחילת 2014 פקעו מגבלות שהטילו 9 מדינות במערב אירופה על מהגרים מרומניה, ואזרחי רומניה יכולים מאז לעבוד ולגור בכל מדינה באיחוד האירופי[7].

יחסי ישראל–רומניה

עריכה
  ערך מורחב – יחסי ישראל–רומניה

בין מדינת ישראל ורומניה מתקיימים יחסים דיפלומטיים מלאים החל מ-1948. חרף התקררות היחסים במהלך המלחמה הקרה, רומניה הייתה המדינה הקומוניסטית היחידה שלא ניתקה כלל את יחסיה הדיפלומטיים עם מדינת ישראל אחרי מלחמת ששת הימים.

בעקבות סופה של המלחמה הקרה, התחממו היחסים בין שתי המדינות, בד בבד עם עלייה משמעותית בהיקף הסחר ההדדי ותיירות החוץ. ממשלת רומניה הבהירה, כי היא מגדירה עצמה כאחת מידידותיה הקרובות של מדינת ישראל, ותומכת בעקביות בשדרוג מעמדה של ישראל במגעיה עם האיחוד האירופי. כן הכריזה ממשלת רומניה כי היא מכירה באחריותה לשואת יהודי רומניה, ופועלת בהתמדה להנצחת זיכרון השואה בקרב אזרחיה[8].

בעשור השני של המאה ה-21, רומניה היא יעד תיירותי מרכזי עבור ישראלים.

פוליטיקה

עריכה
  ערך מורחב – פוליטיקה של רומניה
 
מרכז העיר סיביו

רומניה היא רפובליקה דמוקרטית עם משטר נשיאותי-למחצה. הפרלמנט של רומניה הוא הרשות המחוקקת של הממשל הרומני ומורכב משני בתים: הסנאט, בו יש 136 חברים (נכון לשנת 2020), ו"קאמרה דפוטצילור" ("בית הנבחרים") שבו 330 חברים (נכון לשנת 2020). מדי ארבע שנים נערכות בחירות לשני בתי הפרלמנט. חוקת הרפובליקה מבוססת על החוקה של הרפובליקה הצרפתית החמישית (חוקת צרפת הנוכחית).

הנשיא, ראש הרשות המבצעת, נבחר כל חמש שנים ורשאי להיבחר ל-2 כהונות רצופות. הוא ממנה ראש ממשלה, שממנה מצידו את חברי ממשלתו, התלויה באישור הפרלמנט.

כלכלה

עריכה
  ערך מורחב – כלכלת רומניה

עד מלחמת העולם השנייה התבססה הכלכלה הרומנית בעיקר על חקלאות ותעשיית עץ, שהניבו כמחצית מהכנסות המדינה. בתקופת השלטון הקומוניסטי נעשו מאמצים להפוך את רומניה למדינה תעשייתית מודרנית. בהיותה מדינה המשופעת באוצרות טבע, עלתה רומניה לשורה הראשונה של המדינות המתועשות במזרח אירופה, כשהדגש על תעשיית יצור פלדה ותעשיית הנפט. גם התעשייה הכימית התפתחה, לצד תעשיית מכרות הפחם.

ואולם, ב-1976 פקד משבר את הכלכלה הרומנית, והיא הידרדרה במהירות. המשבר גרר ירידה קשה ברמת החיים במדינה, והחמרת משטר הטירור כלפי פנים - ובסופו היה בין גורמי המהפכה האנטי קומוניסטית בסוף שנות ה-80. מ-1999 רוב החברות הופרטו ונמצאות מאז בידיים פרטיות. בשנות ה-2000 חוותה המדינה שנים של צמיחה כלכלית מואצת והשקעות חוץ רבות, אך המשבר הכלכלי העולמי פגע קשות בכלכלת המדינה ועצר את הצמיחה המהירה. רומניה צורפה לאיחוד האירופי ב-1 בינואר 2007[9].

המטבע הרומני הוא הלאו הרומני (Leu, סימנו RON), המחולק ל־100 באני (Bani). ב-2014 הייתה צפויה רומניה לאמץ את מטבע האירו, אך לא עשתה כן לבסוף.

גאוגרפיה

עריכה
 
מרבית נהרות רומניה

רומניה נמצאת באירופה והיא גובלת בדרום עם בולגריה וסרביה, במערב עם הונגריה, בצפון (ובדרום-מזרח) עם אוקראינה ובמזרח עם רפובליקת מולדובה. שטחה של רומניה כ-237,500 קמ"ר ואורך גבולותיה כ-3,200 קילומטר. היא מחולקת ל-41 מחוזות.

מבחינה טופוגרפית קיימים הבדלי גובה גדולים בין האזורים ההרריים בצפון המדינה - שם נמצאים הרי הקרפטים, המקיפים את רמת טרנסילבניה - למישורים המאפיינים את הדרום. רכסי הקרפטים משתרעים לאורך של כ-900 קילומטר בצורת חצי סהר וגובהם מגיע עד 2,500 מטר, במקומות מסוימים. מדרום וממזרח לרכסי הרים אלה משתרעים שטחי גבעות וסמוך להן המישור הרחב של הדנובה. כשליש משטח המדינה מהווים המישורים ושני שלישים הם אזורי גבעות או אזורים הרריים.

שלושה-רבעים משטחה של רומניה מכוסים ביערות.

מהרי הקרפטים נובעים פלגים ונחלים שופעי מים שמרביתם זורמים לכיוון הדנובה ודרכה לים השחור. הנהרות העיקריים הם: Prut פרוט (953 ק"מ), Mureş מורש (766 ק"מ), Siret סירט (706 ק"מ), Olt אולט (615 ק"מ), Someş סומש (435 ק"מ), Ialomiţa יאלומיצה (417 ק"מ), Argeş ארג'ש (350 ק"מ), Timiş טימיש (340 ק"מ), Jiu ז'יו (331 ק"מ), Jijia ז'יז'יה (307 ק"מ), Buzău בוזאו (302 ק"מ), Bistriţa ביסטריצה (283 ק"מ), Dâmboviţa דמבוביצה (258), Bega בגה (255), Târnava טרנבה (249 ק"מ), Vedea ודיה (244 ק"מ), Moldova מולדובה (216 ק"מ), Bârlad ברלאד (207 ק"מ).

חלוקה אדמיניסטרטיבית

עריכה
  ערך מורחב – מחוזות רומניה

רומניה מחולקת ל־41 מחוזות. התחום המוניצפאלי של בוקורשט מהווה יחידה נפרדת. בארץ יש כמה חבלי ארץ היסטוריים:

דמוגרפיה

עריכה
  ערך מורחב – רומנים

ברומניה 19 מיליון תושבים. תוחלת החיים במדינה היא 76 שנים. ממוצע הילודה היא 1.8 צאצאים לאישה. 54% מתושבי רומניה גרים בערים (ראו ערך: ערי רומניה לפי מספר התושבים).

על פי דו"ח האושר העולמי השנתי שפורסם בסוף מרץ 2024, רומניה ממוקמת במקום ה-32 במדד האושר בקרב האוכלוסייה הכללית, ובמקום השמיני בקרב צעירים מתחת לגיל 30[10].

קבוצות אתניות

עריכה

הרומנים מהווים 89 אחוז מאוכלוסיית המדינה. הם צאצאיהם של תושבי דאקיה הקדומה בחבלי ולאכיה/מונטניה, מולדובה וטרנסילבניה של היום. המיעוט הגדול ביותר הוא המיעוט ההונגרי, המהווה בין 3 ל־5 אחוז מאוכלוסיית המדינה. מיעוט זה יושב בעיקר באזור טרנסילבניה ובעיקר באזור הארגיטה וקובסנה. מיעוטים בולטים אחרים הם המיעוט הצועני והמיעוט הגרמני. על פי מפקד משנת 2011, הרכבה האתני של האוכלוסייה ברומניה הוא:

קבוצות דתיות

עריכה

MISA – MIȘCARE PENTRU INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT hinduism[Federația Internațională de Yoga și Meditație Atman organizează cursuri în Italia în diverse orașe, printre care, de exemplu, un contact este:] Atman Yoga Center Piazza San Giorgio, 32/4 16100 Genova Tel.: 010-2476369; 349-6895608; 328-5828640 E-mail: genova@yoga-integrale.it URL: www.yoga-integrale.it

Gregorian („Grieg”) Bivolaru s-a născut la 12 martie 1952 în Tărtășești, România, un sat din regiunea Muntenia. Biografiile luiei raportează experiențe de stări alterate de conștiință pe care le-ar fi trăit încă de când era băiat. Paralel cu experiențele și practicile sale cu yoga, a devenit interesat de învățăturile orientale, citind eseurile istoricului religios Mircea Eliade (1907-1986) - cu care a intrat și în corespondență - și cărțile lui Paramahansa Yogananda (1893-1952) și a altor maeștri indieni, precum Swami Sivananda Saraswati (Kuppuswani Iyer, 1887-1963) și Sri Ramakrishna (1836-1886). În anii 1970 a început să predea yoga în București. Regimul comunist, care bănuia prezența în spatele predării yoga a activităților religioase interzise - și, de asemenea, bănuia, în mod eronat, că Bivolaru era liderul Meditației Transcendentale în România - a început în 1972 o serie de anchete penale care au dus la arestări repetate și chiar o evadare îndrăzneață, în 1984, din temutele închisori ale Securității. În 1989, Bivolaru a fost internat în spitalul de psihiatrie din Poiana Mare, din care a fost eliberat în urma căderii regimului.

Bivolaru a reluat astfel predarea yoga și în 1990 a înființat MISA (Mișcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut), care a cunoscut un succes spectaculos, și pentru că practicarea liberă a yoga pare multora a fi un simbol al libertății de a experimenta modalități interzise de mult de către regim comunist. Numărul practicanților se ridică la 37.000, dintre care 750 cu normă întreagă în aproximativ patruzeci de ashramuri răspândite în România.

Începând din 1995, poliția și serviciile de securitate române au reluat supravegherea activităților lui Bivolaru, care a fost atacat de campanii media deosebit de intense ca „ guru al sexului ” din cauza învățăturilor sale de yoga tantric care implică sfera sexualității. În 2004, un raid al poliției – condus de trei sute de polițiști, cu o largă participare a presei – a dus la o serie de acuzații împotriva MISA și arestarea lui Bivolaru în încercarea de a părăsi țara. El este acuzat de relații sexuale cu o tânără de șaptesprezece ani, care a doua zi după ce a depus mărturie împotriva lui, și-a retras mărturia, acuzând poliția că i-a stors-o. Bivolaru a fost pus în libertate provizorie și s-a refugiat în Suedia, unde autoritățile i-au acordat azil politic în 2005, crezând că în România a fost persecutat pentru ideile sale și nu poate primi un tratament judiciar echitabil. În 2010 și 2011 Bivolaru, judecat în lipsă în România, a fost achitat în primă instanță și în apel, dar în 2012 aceste decizii au fost anulate de Curtea de Casație iar în 2013 a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru relații sexuale cu minorul. , ceea ce potrivit judecătorilor ar fi dovedit prin interceptări telefonice deși fata, la rândul ei, continuă să le nege. La 11 februarie 2015, Bivolaru a fost achitat de acuzațiile formulate după raidul din 2004 , inclusiv cele de creare a unei organizații fasciste, de promovare a ideologiilor rasiste, fasciste sau xenofobe și a traficului de persoane. Cei 21 de membri ai mișcării spirituale au fost la rândul lor achitați de aceleași acuzații și au obținut revocarea sechestrului proprietăților lor, în timp ce statul a fost condamnat la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, Curtea Română a declarat nelegalitatea probelor strânse în timpul raidului din 2004 , asupra căruia, la 26 aprilie 2016, a intervenit și CEDO (Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale), condamnând România să despăgubească 26 de practicanți de yoga, atacate în timpul raidului și care au denunțat violența drept o încălcare a drepturilor omului. Pe baza informațiilor furnizate de un grup de lucrual poliției române, România a emis un mandat european de arestare împotriva lui Bivolaru, iar la 29 ianuarie 2016 Oficiul European de Poliție a publicat numele refugiatului pe lista „cei mai căutați fugari ai Europei”. Potrivit unor organizații neguvernamentale, aceasta ar fi o încălcare clară a Convenției de la Geneva, care a dus la capturarea refugiatului la 26 februarie 2016, în timp ce acesta se afla la Paris. Gregorian Bivolaru a fost extrădat din Franța, în ciuda faptului că Suedia și-a raportat autorităților franceze statutul de refugiat politic, și a fost închis în România pe baza sentinței pronunțate în 2013. Cu toate acestea, în 2017 a fost eliberat din închisoare. În același an, autoritățile finlandeze au cerut din nou arestarea acestuia pentru presupusele abuzuri pe care le-a comis în Franța împotriva studenților MISA din Finlanda. Între timp, Bivolaru a fost achitat definitiv în România de acuzațiile de abuz de alte femei (altele decât studenta la doctorat în vârstă de șaptesprezece ani) și de trafic de ființe umane printr-o hotărâre a Curții de Apel Cluj din 16 februarie 2021. Hotărârea, în special sever față de autoritățile române, acuzându-le că au inventat o serie de scandaluri pentru a distruge o mișcare religioasă. În urma acestei decizii, Tribunalul Sibiu a condamnat la 13 ianuarie 2023 guvernul României la plata sumei de cincizeci de mii de euro către Bivolaru cu titlu de despăgubire pentru prejudiciile morale și materiale rezultate din neregulile din procesele în care a fost acuzat. În noiembrie 2023, decizia a fost menținută în apel, iar guvernul a făcut recurs la Curtea Supremă.

La 28 noiembrie 2023, Bivolaru a fost arestat împreună cu numeroși discipoli în Franța, țară care, indiferent de cazul finlandez, îl acuză că a comis pe teritoriul său acte de manipulare psihologică, abuz sexual și trafic de ființe umane împotriva femeilor ucenice de naționalități diferite. MISA consideră că aceste acuzații sunt nefondate și derivă din climatul de „luptă de cult” care predomină în Franța.

Presiunea juridică și campaniile media din România au redus numărul membrilor MISA, care și-a continuat extinderea și în afara țării de origine și este prezent astăzi în Austria, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Ungaria, Republica Cehă, Irlanda, Bosnia, Slovenia, Norvegia, Cipru, Statele Unite, Africa de Sud, Argentina, Uruguay, India și Thailanda, cu aproximativ 20.000 de practicanți și o mie de membri cu normă întreagă care trăiesc în comunitate.

În Italia, MISA și-a deschis primele cursuri în 1995, în San Benedetto del Tronto (Ascoli Piceno). Coordonatorul și reprezentantul MISA de atunci în Italia este Virgil Cătălin Călin, care mai târziu - în 2010 - a decis să se despartă de MISA și să continue să predea yoga în mod independent, luând cu el o parte din membrii italieni, care au fuzionat în Academia Suryavansa . Cei care rămân la MISA creează diverse asociații, autonome și independente în conducerea lor, dar toate în contact cu organizația centrală românească, care își desfășoară activitatea în aproximativ douăzeci de orașe italiene cu aproximativ treizeci de instructori și aproximativ cinci sute de membri. Asociațiile fac parte din Federația Internațională de Yoga și Meditație Atman , care reunește toate centrele MISA din lume și sunt orientate spre formarea unei federații naționale în viitor. În decembrie 2012, poliția italiană, pe baza informațiilor primite din România, a percheziționat mai multe birouri MISA italiene; ancheta a fost închisă în 2023 fără rechizitoriu.

Deși yoga, în special în versiunea sa tantrică - cu o referire specială la Shaivismul tantric din Kashmir (o regiune din partea de nord a subcontinentului indian) și la Siddha Yoga din Tamil Nadu (un stat din sud-estul Indiei) - se află în centrul învățăturilor MISA, ele integrează eclectic elemente din diferite tradiții religioase: budism, taoism, sufism, ezoterism occidental și chiar creștinism. Cercetările sociologice efectuate în România în 1997 au relevat că un număr mare de participanți la MISA continuă să se considere „deschiși” față de învățăturile Bisericii Ortodoxe locale (vezi Carmen Mărcuş, „Efectele psiho-sociale ale practicii yoga”, Revista de Cercetări Sociale , 3 [1997], pp. 131-140 [p.139]), iar în 2009 în cadrul MISA Bivolaru a promovat o Mișcare Carismatică Teofană, ca comunitate spirituală care cultivă în mod deosebit aspectele ezoterice ale creștinismului.

Cursurile oferite, de la medicina ayurvedică la Eneagrama, de la alchimie la terapie prin muzică, stau mărturie despre caracterul eclectic al MISA. În special în anii avansați ai cursului, se propune o sinteză inițiatică a aspectelor aparținând diferitelor tradiții și religii, precum studiul îngerilor după tradiția creștină, al Kalachakra din tradiția tibetană, al meridianelor energetice după Tradiția taoistă și așa mai departe, în care validitatea învățăturilor este înțeleasă în special prin capacitatea de a le propune indiferent de contextul istorico-cultural în care s-au născut, prezentându-le într-o cheie directă: aceea de a transmite esențialul. , aspecte ezoterice, care permit aspirantului să le aplice efectiv spiritual, putând astfel beneficia de diversele bogății dezvoltate de tradițiile spirituale ale planetei de-a lungul secolelor. Crearea unei astfel de căi spirituale determină MISA să se înțeleagă ca o școală capabilă să „unească diversitatea”.

Totuși, tantrismul rămâne în centrul învățăturii: MISA oferă Grupurile Vira și Grupurile Shakti, care sunt rezervate, respectiv, doar bărbaților și doar femeilor, pentru trezirea calităților superioare masculine și feminine, conform tradiției tantrice. Dintre tehnicile predate, capătă o importanță deosebită cea a „continenței”, care are o tradiție străveche și îndelungată în ezoterism și în mișcările religioase și ezoterice occidentale - gândiți-vă la Comunitatea Oneida din secolul al XIX-lea, în Statele Unite, fondată de utopicul. socialistul John Humphrey Noyes (1811-1886) – și ghid pentru actul sexual complet, dar fără emisie de material seminal de către bărbat. MISA derivă și din tradiția tantrică câteva „posturi erotice speciale”, asociate cu practica continenței, și menține în general o atitudine destul de liberă față de sexualitate.

În fiecare an, MISA organizează două mari adunări în România, deschise și nemembrilor, la Herculane în mai și la Costinești în august, la care participă aproximativ cinci mii de persoane, venite din toată țara și din străinătate. În afara României este oferită și Adunarea Auto Revelație, care se desfășoară timp de aproximativ zece zile în tăcere și meditație absolută; Adunarea pentru aprofundarea relației Ghid Spiritual-Aspirant Spiritual; Adunarea comuniunii spirituale cu Marile Forțe Cosmice; și SiddhaArta Initiatory Art Gathering. Una dintre cele mai cunoscute și spectaculoase practici ale MISA este Meditația în spirală Yang în care mii de oameni, ținându-se de mână în ordinea semnelor zodiacale, efectuează meditații în aer liber, formând o spirală centripetă în sens invers acelor de ceasornic, care ar trebui să amplifice energiile. a Zodiacului în participanți. O mare importanță se acordă și „artei obiective”, considerată un instrument de comunicare între divin și ființa umană. În cadrul mișcării au apărut mai multe formații de „teatru inițiatic”, principala fiind Teatrul Sophrozin.

Membrii MISA au deschis sub responsabilitatea lor firme și activități comerciale inspirate din principiile mișcării, printre care Policlinica San Raffaele din București, brutăria Ganesha, firma de medicină ayurvedică Steaua Divina, precum și diverse edituri. Faptul că membrii MISA au produs și filme erotice, deși acestea nu sunt activități ilegale în țările în care s-au desfășurat, a oferit, de înțeles, muniție detractorilor mișcării, care susțin - dar MISA neagă - că membrii mișcării s-au angajat în concursurile de frumusețe care se desfășoară uneori în timpul mitingurilor sau în „teatru inițiatic” au fost apoi găsite în aceste videoclipuri, uneori fără să știe. Din nou, potrivit criticilor, în Japonia și în alte părți, membrii MISA sunt implicați în companii care gestionează linii de chat erotice și, de asemenea, servicii de „escortă” care sunt foarte apropiate de prostituție.

Alte controverse au fost declanșate de campaniile MISA de denunțare a Francmasoneriei internaționale ca fiind o putere ocultă responsabilă pentru diferite crime, inclusiv persecuția lui Bivolaru, și încercările guvernelor de a ascunde dovezile existenței extratereștrilor. În ultimul timp însă, tehnicile de yoga tantrică și abordarea cu siguranță neconvențională a sexualității sunt cele care au alimentat suspiciuni și acuzații, care s-au soldat cu acțiuni judiciare și campanii de presă - chiar și într-un context în care mass -media este adesea influențată de așa-numitele anti -mişcări de cult – de o virulenţă rară. Ziarul la Repubblica , de exemplu, a intitulat unul dintre articolele sale din 8 decembrie 2012 „Sclavii sexuali în școala de yoga”. Combinația dintre sexualitate și religie oferă, în acest ca și în alte cazuri, o oportunitate pe care mass-media o ratează cu greu pentru campanii împotriva „cultelor” care revin apoi la acuzațiile obișnuite de „spălare a creierului”.

B.: Vezi Massimo Introvigne, Erotismul sacru. Tantra și Eros în mișcarea pentru integrarea spirituală în absolut (MISA) , Mimesis International, Milano-Udine 2022 (ediție italiană actualizată: erotism sacru. Tantra și Eros în mișcarea pentru integrarea spirituală în absolut (MISA) , CESNUR , Torino 2024). Afacerile juridice ale lui Bivolaru i-au determinat pe activiști pentru drepturile omului din diverse țări să denunțe atacurile asupra mișcării drept discriminare religioasă, producând uneori studii care oferă și informații interesante despre doctrinele și practicile acesteia. Vezi, de exemplu, Willy Fautré, MISA, Gregorian Bivolaru & Yoga Practitioners in Romania , Human Rights Without Frontiers International, Bruxelles 2013. על פי מפקד משנת 2011, הכריזו על עצמם:

יהדות רומניה

עריכה
  ערך מורחב – יהדות רומניה

שפות

עריכה
  ערך מורחב – רומנית

השפה הרשמית של רומניה היא רומנית, שהיא שפה לטינית. רומנית מדוברת כשפת אם על ידי 91% מהאוכלוסייה. הונגרית ורומאני (��פת הצוענים) הן שפות המיעוט החשובות ביותר, המדוברות על ידי 6.7% ו-1.1% מכלל האוכלוסייה, בהתאמה. ברומניה יש כ-32,000 דוברי טורקית. אנגלית וצרפתית הן השפות הזרות העיקריות הנלמדות בבתי הספר. השפה האנגלית שגורה בפי 5 מיליון רומנים, צרפתית מדוברת על ידי 4–5 מיליון, גרמנית, איטלקית וספרדית מדוברות על ידי 1–2 מיליון כל אחת.

עיור

עריכה
  ערך מורחב – ערי רומניה

אף על פי ש-54.0% מהאוכלוסייה התגוררה באזורים עירוניים בשנת 2011, אחוז זה נמצא בירידה מאז 1996. מחוזות עם יותר מ-2⁄3 אוכלוסייה עירונית הם חונדוארה, בראשוב וקונסטנצה, בעוד אלו עם פחות משליש הם דמבוביצה (30.06%), גורז' וטלאורמן. בוקרשט היא הבירה והעיר הגדולה ברומניה, עם אוכלוסייה של למעלה מ-1.8 מיליון תושבים בשנת 2021. באזור העירוני הגדול יותר שלה יש אוכלוסייה של כמעט 2.2 מיליון תושבים אשר מתוכננים להיכלל בשטח מטרופולין בוקרשט שהוא עד פי 20 משטחה של העיר עצמה. ל-17 ערים נוספות יש אוכלוסייה של למעלה מ-100,000 תושבים, עם קלוז'-נאפוקה, טימישוארה ויאשי עם קצת יותר מ-300,000 תושבים, קונסטנצה, קראיובה ובראשוב עם למעלה מ-240,000 תושבים, וגאלאץ ופלוישט עם כ-200,000 תושבים. אזורי מטרופולין הוקמו עבור רוב הערים הללו.

צבא וביטחון

עריכה
  ערך מורחב – הכוחות המזוינים של רומניה

צבא רומניה הוא הארגון המרכזי לשמירת ביטחונה של מדינת רומניה. צבא זה כולל 3 זרועות עיקריות: צבא היבשה של רומניה, הצי הרומני וחיל האוויר הרומני.

רומניה הצטרפה לנאט"ו ב-29 במרץ 2004[5].

תיירות

עריכה

התיירות לרומניה מתמקדת בעיקר ביופיו של הטבע ובעושר ההיסטורי של המדינה. אחרי המסחר, ענף התיירות הוא מגזר השירותים הגדול במדינה, והוא הענף הגדל בקצב הגבוה ביותר. טרנסילבניה מהווה יעד תיירותי מוביל, עם הערים בראשוב, סיביו, סיגישוארה, קלוז' נאפוקה, סינאיה ועוד, כביש הטראנספגרשן, ואתר הסקי הגדול ברומניה פויאנה בראשוב. התיירות מבוססת במידה רבה על הפולקלור והמסורת המקומיים. ברומניה 7 אתרים שהוכרו אתר מורשת עולמית על ידי אונסק"ו.

ראו גם

עריכה

קישורים חיצוניים

עריכה

הערות שוליים

עריכה
  1. ^ דירוג שטח יבשתי - מתוך אתר Worldometer, כפי שפורסם ב-28 במאי 2021
  2. ^ אומדן ל-1 ביולי 2024 על פי הערכת אוכלוסייה של האו"ם משנת 2022, עם אקסטרפולציה ל-1 באוגוסט 2024
  3. ^ דירוג תמ"ג - מתוך אתר הבנק העולמי, כפי שפורסם ב-2 באוגוסט 2023
  4. ^ מדד הפיתוח האנושי לשנת 2022 בדו"ח שפורסם ב-2024 על ידי אתר מינהל הפיתוח (UNDP) של האומות המאוחדות
  5. ^ 1 2 שירות "הארץ", שבע מדינות ממזרח אירופה הצטרפו לנאט"ו, באתר הארץ, 29 במרץ 2004
  6. ^ סוכנויות הידיעות, מהיום: רומניה ובולגריה באיחוד האירופי, באתר ynet, 1 בינואר 2007
  7. ^   רואונה מייסון ושיב מליק, הגרדיאן, החל מהיום: רומנים ובולגרים רשאים לעבוד בחופשיות באיחוד האירופי, באתר הארץ, 1 בינואר 2014
  8. ^ טל שלו‏, מחזקים קשר: ישיבת ממשלה משותפת לישראל ורומניה, באתר וואלה‏, 24 בנובמבר 2011
  9. ^ הוקדמה בשנה הצטרפותן של רומניה ובולגריה לאיחוד, באתר הארץ, 26 בספטמבר 2006
  10. ^ Happiness of the younger, the older, and those in between (עמ' 15, 23), worldhappiness.report (באנגלית)