Glosar de chimie

Scrie formulele chimice corespunzătoare substanțelor: hidroxid de potasiu oxid de litiu acid sulfhidric sulfat de sodiu dioxid de carbon iodura de calciu acid carbonic fosfat de sodiu

Acest glosar conține termeni din domeniul chimiei.

Cuprins
Ab - AcAd - AlAm - AoAp - AzBa - BiBl - BzCa - CiCl - CzDEFGHIJKLMNOPRSTUVZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- substanță care absoarbe lichide sau gaze;
- lichid sau solid care se îmbibă sau fixează în masa sa substanțe, particule sau energie din mediul cu care vine în contact.
- domeniu al volumetriei care se ocupă cu metodele de determinare a concentrației acide a unui lichid;
- metodă volumetrică de analiză cantitativă a acizilor prin titrare cu o soluție standard de bază tare.
- fenomen de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat (adsorbat) pe suprafața unui corp (adsorbant);
- variație a concentrației unui compus din stratul superficial al unei soluții în raport cu concentrația sa în straturile profunde.
- proprietate a două substanțe de a reacționa împreună ușor și de a rămâne unite după ce combinarea a fost realizată, cu producerea unui efect termic;
- suma produselor dintre numerele stoichiometrice ale moleculei și potențialul chimic al componentului.
- energie degajată la formarea unui ion negativ, prin primirea de către atom a unuia sau mai multor electroni;
- tendință a unui atom sau a unui radical de a primi electroni.
- sulfat dublu al unui metal trivalent și al unui metal monovalent, cristalizat cu 12 molecule de apă.
- substanță care are în soluție o reacție bazică, albăstrind hârtia roșie de turnesol și neutralizând acizii;
- metal monovalent (litiu, sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu sau franciu) și care face parte din grupa întâi din sistemul periodic al elementelor.
  • alcalinitate:
- proprietate a unei substanțe de a fi alcalină;
- cantitatea de bază prezentă într-un lichid sau într-o soluție, care se exprimă prin concentrația totală a bazei sau prin concentrația ionilor hidroxil.
- procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (pînă la 3 000°C) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudură, în bombele incendiare etc.;
- procedeu de obținere a metalelor în stare pură prin reducerea oxizilor metalici respectivi cu pulbere de aluminiu.
- preparare la rece a unui amalgam prin contactul direct al mercurului cu un metal;
- procedeu de extragere, cu ajutorul mercurului, a aurului și argintului din minereuri în care se găsesc în stare nativă.
- aparat pentru realizarea unei determinări analitice;
- persoană care efectuează analize chimice.
  • analizor - vezi analizator.
  • anhidrídă - produsul de deshidratare al unui acid anorganic sau organic, rezultat prin eliminarea unei molecule de apă intramolecular sau intermolecular și poate fi:
- substanță anorganică ce reacționează cu apa, ducând la formarea unui acid;
- substanță organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
  • aur colorat - rezultat al combinării aurului, prin aliere, cu alte metale sau elemente pentru a produce nuanțe diferite față de culoarea galbenă tipică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- proprietate a unor substanțe de a se comporta ca o bază;
- concentrația în ioni hidroxil a unei soluții;
- numărul de atomi de hidrogen ai unei molecule de acid care pot fi înlocuiți cu ioni metalici.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- material refractar care se obține prin calcinarea carbonatului de calciu natural;
- vezi oxid de calciu.
- transformare în altă substanță prin încălzire la o temperatură înaltă, în vederea eliminării apei, a înlăturării unor compuși volatili, a oxidării etc.; ardere la foc intens a piatrei de var pentru a obține var;
- încălzire, în absența aerului, până la o temperatură inferioară celei de topire, pentru eliminarea apei sau pentru disocierea carbonaților.
- compus organic derivat din benzen, cu formula moleculară C6H5OH, folosit în farmacie și în industrie; sinonime: acid fenic, fenol, denumire învechită: carbol; vezi și ulei carbolic;
- nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil.
- grupare funcțională bivalentă, prezentă în aldehide și cetone;
- nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele (crom, molibden, fier, cobalt, nichel etc), având stabilitate chimică și termică mare și aplicații în sinteza chimică.
- (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea funcțională carbonil;
- (compuși ~i) denumire generică pentru aldehide și cetone.
  • carbonizare:
- descompunere termică a cărbunilor în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen (semidistilare), compusul obținut fiind cocsul, alături de hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon;
- transformare, descompunere prin ardere (a lemnului sau a compușilor organici).
  • cataliză negativă - vezi anticataliză.
  • cataliză pozitivă - proces în care viteza de reacție este mărită de un catalizator.
- introducerea, pe scară mare, în procesele de producție, a procedeelor chimice;
- prelucrare prin procedee chimice.
- procedeu hidrometalurgic, folosit pentru extracția aurului și a argintului din minereuri, care constă în solubilizarea aurului și a argintului sau a compușilor lor cu ajutorul soluțiilor diluate de cianuri alcaline, în prezența oxigenului, urmată de precipitarea metalelor cu zinc, aluminiu, sulfura de sodiu etc.;
- tratare cu cianură.
- transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta;
- mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică, exprimată de obicei în procente pe unitatea de timp.
  • coordinanță:
- legătură chimică particulară care explică legătura mai multor molecule dintr-un compus complex;
- număr total al ionilor sau atomilor legați direct la un element central.
  • cromatografie pe coloană - tehnică de separare pe baza diferențelor de afinitate sau interacțiuni chimice cu un material de umplutură în interiorul unei coloane, care conține cu un material poros, de obicei, granule fine sau particule solide, care servesc drept fază staționară.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- mișcarea particulelor (în special molecule) dintr-o zonă de concentrație mai mare într-una de concentrație mai mică;
- întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitație.
  • diluție:
- raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de substanță dizolvată din această soluție;
- adăugarea unui solvent într-o soluție, făcând-o mai puțin concentrată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc.;
- strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă; vezi și lac.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care-l au la dispoziție;
- amestec de substanțe gazoase sau lichide întrebuințat drept combustibil.
  • gaz de baltă - vezi gaz metan.
  • gaz detonant - material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen și oxigen.
  • gaz inert - gaz care nu suferă reacții chimice în condiții de temperatură și presiune date, categorie din care fac parte și gazele nobile.
  • gaz lichefiat - amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii.
  • gaz metan - gaz a cărui compoziție chimică este formată aproape numai din metan.
  • gaz monoatomic - gaz a cărui molecule sunt formate dintr-un singur atom.
  • gaze rare - v. gaze nobile.
  • gaz natural - gaz provenit dintr-un zăcământ, având compoziția chimică formată din alcani, marea majoritate fiind metan.
  • gaze nobile - gaze inerte, incolore și inodore, situate în grupa a XVIII- a a sistemului periodic (sinonim: gaze rare).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- care se aprinde ușor, care ia foc și arde repede;
- care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil.
- transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus;
- transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 



     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • lac - lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, în scop estetic sau de protecție; vezi și film.
  • lanț - vezi catenă; vezi și reacție în lanț.
  • lapte de var - vezi apă de var.
  • legătură (chimică) - forță de atracție care leagă doi sau mai mulți atomi, ioni sau molecule, formând entități mai mari, cum ar fi molecule complexe sau cristale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- (despre un sistem fizico-chimic) care conține în unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație;
- (despre combinații organice) care conține în moleculă legături duble sau triple.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- proces invers oxidării, caracterizat prin îndepărtarea oxigenului dintr-un compus oxigenat;
- orice reacție prin care un atom sau un ion captează electroni.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- recipient de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei carbogazoase;
- (prin extensie) apă carbogazoasă.
- substanță (clei, amidon etc.) care, fiind adăugată unei soluții, mărește stabilitatea acesteia;
- substanță care are proprietatea de a asigura stabilitatea materialelor explozive în timpul păstrării lor.
- dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe;
- modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- substanță utilizată pentru a împiedica o anumită reacție;
- lichid care rezistă la modificarea pH-ului atunci când se adaugă un acid sau o bază, fiind format dintr-un acid slab și baza sa conjugată; exemplu: acid acetic combinat cu acetat de sodiu.
- determinarea prin analiză volumetrică concentrația unei soluții;
- determinarea proporției de aur, de argint etc. dintr-un aliaj.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv; vezi și liniuță de valență;
- forță de legătură între doi atomi ai unei molecule.
- fibră textilă obținută din celuloză de lemn de conifere, de stuf etc., elastică, rezistentă și cu luciu mătăsos;
- substanță vâscoasă obținută din celuloză prin tratarea cu o soluție de sulfură de carbon și de sodă caustică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.