Sari la conținut

Alfabetul etrusc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfabetul etrusc

Tăblița Marsiliana abecedarium, circa 700 î.Hr.: ABGDEVZHΘIKLMNΞOPŚQRSTUXΦΨ, de la dreapta la stânga
TipAlfabet
Limbi scriselimbi italice, etruscă, raetică
Perioadă de utilizaredin secolul VIII-lea până în Secolul I î.Hr.
Sisteme-părinte
→ Alfabetul etrusc
Sisteme-copilAlfabetul latin, Alfabetul runic
Sisteme-suroriAlfabetele anatoliene
UnicodeU+10300–U+1032F
ISO 15924Ital
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.

Alfabetul etrusc sau scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos.

Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet.

Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]