Sari la conținut

Arbaletă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arbaletă grea, expusă în muzeul castelului Morges din Elveţia
Arbaletă modernă, din materiale compozite, folosită cu scop sportiv

Arbaleta este o armă din Evul Mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile.[1]

O arbaletă este dotată cu un pat cu încărcător precum cel al puștilor, un mecanism de blocare pentru menținerea corzii la elongație maximă și un trăgaci pentru eliberarea corzii. [2]

Primele arbalete personale au fost folosite în scop experimental de romani, dar abia în Evul Mediu arbaleta a avut un rol hotărâtor în bătălia de la Hastings.

Spre deosebire de arcul cu săgeți clasic, ineficient în fața cavalerilor îmbrăcați în armură, arbaleta a fost o armă proiectată pentru a putea trage săgeți care să străpungă și cele mai groase armuri. Pentru aceasta, patul de lemn avea atașat un arc puternic din oțel. Armarea arbaletei nu era posibilă cu forța brațelor.[3] De aceea, din a doua jumătate a secolului al XV-lea până în secolul al XVII-lea s-a utilizat așa-numita arbaletă cu cric. Trăgătorul întrebuința un cric separat de corpul arbaletei, care se monta numai pentru armare. Arcul era tras cu o cremalieră. Arbaleta cu cric are corpul mai scurt și mai gros.[4]

Arbaleta a fost folosită de armatele occidentale până în jurul anului 1500, când a fost înlocuită de archebuză.

Săgeata folosită la tragerea cu arbaleta era mai scurtă și mai grea decât cea pentru arc și avea un vârf scurt și greu din oțel, proiectat pentru a penetra mai ușor armurile. Cavalerii medievali considerau că arbaleta este o armă infamă, deoarece orice iobag neexperimentat putea să ucidă într-o secundă, cu ajutorul ei, un cavaler care-și petrecuse tot timpul vieții perfecționându-și tehnicile de luptă. Deoarece arma a avut o faimă atât de rea în rândul cavalerilor, a fost anatemizată de Papa Inocențiu al II-lea în cadrul celui de-al doilea Conciliu ecumenic de la Lateran (1139).[3]

Situația actuală

[modificare | modificare sursă]

În prezent, există arbalete folosite pentru vânătoare, deoarece săgeata lansată are o forță mare de penetrare, bate până la o distanță de 20-30 de metri și are o forță mortală. Cu arbaleta, se pot vâna chiar și căpriori.[5]

Există și arbalete folosite pentru vânătoare subacvatică.

Forțele speciale din armatele multor țări folosesc arbalete de construcție specială, deoarece au o forță letală similară cu un pistol dar sunt complet silențioase.

Arbaleta și legislația din România

[modificare | modificare sursă]

În România, Legea privind regimul armelor și al munițiilor (nr. 295/2004, modificată prin legea 25/2007[6]) definește noțiunea de armă albă ca obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere și include și arbaleta în această categorie.

În conformitate cu prevederile acestei legi, arbaletele intră în categoria armelor neletale ce pot fi procurate și deținute numai după notificarea prealabilă a structurii de poliție competentă teritorial.[7]

  1. ^ Arbaletă” la DEX online
  2. ^ Arbaletă
  3. ^ a b „Top 10 - Cele mai distrugătoare arme medievale”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Muzeul Bran: Din colectia de arme si armuri
  5. ^ Arbaletă pentru căpriori[nefuncțională]
  6. ^ „Lege nr. 235/2007 din 06/07/2007 pentru modificarea și completarea art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Arbaletă pentru braconaj”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de arbaletă