Sari la conținut

Brice Guyart

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Brice Guyart
Informații personale
Născut(ă) (43 de ani)
Suresnes, Franța
Înălțime1.86 m
Greutate75 kg
ȚarăFranţa Franța
Armăfloretă
Mânădreptaci
Antrenor naționalStéphane Marcelin
ClubParis Université Club / INSEP
Clasamentul FIEcurent

Brice Guyart (n. , Suresnes, Île-de-France, Franța) este un fost scrimer olimpic francez, specializat pe floretă. A fost laureat cu aur pe echipe la Jocurile Olimpice din 2000 și la individual la ediția din 2004.

A crescut în Le Vésinet, lângă Paris. A început să practice scrima la vârsta de cinci ani la clubul „Union Sportive”, care era prezidat de tatăl său. A fost pregătit de maestrul Gérard Rousseau.

În anul 1999 s-a alăturat centrului de pregătire de la Châtenay-Malabry. A câștigat proba pe echipe la Campionatul Mondial pentru juniori din 2000 de la South Bend, apoi Challenge-ul Rommel (acum Challenge-ul Internațional de la Paris), o etapă de Cupa Mondială.[1] Datorită acestei victoriei, a fost selecționat ca membru al echipei Franței pentru Jocurile Olimpice din 2000.[2] La proba individuală, a fost eliminat în tabloul de 32 de sud-coreeanul Kim Young-ho, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă, și s-a clasat pe locul 27.[3] La proba pe echipe, Franța a trecut de Cuba și de Polonia. În finală s-a împuns în față Chinei la o tușă și a câștigat medalia de aur. Astfel Brice Guyart a devenit cel mai tânăr campion olimpic francez la floretă.[3]

După această primă medalie olimpică, s-a alăturat centrului de pregătire național din INSEP sub îndrumarea lui Patrice Menon. A cucerit două medalii de bronz la individual, iar o medalie de aur și o medalie de argint la Campionatele Mondiale din 2001, 2002 și 2003. S-a transferat la clubul Paris Université în anul 2002.[4] Calificat din nou la Jocurile Olimpice din 2004, a ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins pe dublul campion mondial Peter Joppich cu scorul de 15–12, după ce a fost condus cu 7–12. Apoi a câștigat la o tușă cu italianul Andrea Cassarà și l-a înfrânt pe un alt italian, Salvatore Sanzo, cucerind titlul olimpic.[5]

După Jocurile de la Atena a trecut printr-o perioadă de lipsă de motivație din cauză unor leziuni ale genunchilor. Și-a adaptat dificil stilul foarte ofensiv la schimbul regulamentului, constând în creșterea timpului de contact necesar pentru a înregistra tușele.[6] S-a calificat in extremis la Jocurile Olimpice din 2008,[7] dar a fost învins în tabloul de 32 prin „tușa de aur” de conaționalul său Erwann Le Péchoux.[8]

A traversat din nou o perioadă grea după Beijing. În anul 2009 a trebuit să se opereze la ambii genunchi. A participat la Campionatul Mondial din 2010 de la Paris, ci ca comentator sportiv.[9] În cele din urmă, a fost doar a doua rezervă la Jocurile Olimpice din 2012. Foarte dezamăgit, a decis să pună punct carierei în decembrie 2012.[10]

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

Sora sa cea mai mică Astrid este și ea floretistă de performanță. Prietena sa, Léonore Perrus, a fost dublă campioană mondială la sabie. Împreună au o fată, Fauve, născută în septembrie 2014.[11]

A absolvit Institutul de Știință și Tehnologie cu o diplomă de inginer și a obținut un masterat în Managementul sistemelor informatice la ESCP. Din anul 2007 lucrează la SNCF.

  1. ^ Abder Zouina (). „Brice Guyart au sommet de son art”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  2. ^ Abder Zouina (). „Brice Guyart assure son ticket pour Sydney”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  3. ^ a b Pierre Lagrue. „GUYART BRICE (1981- )”. Encyclopedia Universalis (în franceză). Accesat în . 
  4. ^ Laurent Mansart (). „Le nouveau challenge de Brice Guyart”. Le Parisien (în franceză). 
  5. ^ Cyril Graziani (). „Et Brice Guyart décrocha l'Olympe”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ „Guyart Brice”. Sport 24. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Rodolphe Massé (). „Brice Guyart a obtenu d'un cheveu son billet pour les Jeux Olympiques de Pékin au fleuret messieurs”. RMC Sport (în franceză). Accesat în . 
  8. ^ „Fleuret mouché”. Eurosport (în franceză). . Accesat în . 
  9. ^ Rodolphe Massé (). „Guyart apprenti journaliste”. RMC Sport (în franceză). Accesat în . [nefuncțională]
  10. ^ Cécile Nony (). „Brice Guyart raccroche”. L'Équipe (în franceză). Accesat în . 
  11. ^ „Trois naissances dans la famille de l'escrime”. Federația Franceză de Scrimă. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]