Sari la conținut

Constantin Agiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Agiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cetate, Dolj, România Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
Gura Humorului, Suceava, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietâmplar
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscut pentruPreședinte al Marii Adunări Naționale (11 iunie - 27 decembrie 1948)
Partid politicPartidul Comunist Român
Membru al C.C. al P.C.R.

Constantin Agiu (n. , Cetate, Dolj, România – d. , Gura Humorului, Suceava, România[1]) a fost un demnitar comunist român.

A fost tâmplar de meserie. Membru al PCR, a fost remarcat de Ștefan Foriș și numit instructor de partid pentru Oltenia (1941), iar din iunie 1943 a fost membru al Comitetului Central al P.C.d.R.. Chiar și după 4 aprilie 1944 (când Ștefan Foriș a fost înlăturat din funcția de secretar general), a deținut funcții importante, de exemplu a fost însărcinat cu controlul veniturilor realizate de Comisia Centrală Financiară a P.C.R. sau cu ducerea tratativelor cu reprezentanții P.S.D. pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc.[2]

A îndeplinit funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (6 martie 1945 - 14 aprilie 1948) în guvernele conduse de Petru Groza și de președinte al Marii Adunări Naționale (11 iunie - 27 decembrie 1948).

În 1956 a fost sancționat cu vot de blam în legătură cu excluderea din partid a generalului Ion Eremia.[3] În 1958 a fost înlăturat din comitetul de conducere al Asociației foștilor deținuți și deportați politici antifasciști.[4]

  1. ^ Dan Cătănuș, „Disciplina de partid și foștii ilegaliști. Cazul Constantin Agiu, 1955”
  2. ^ Dan Cătănuș, Ioan Chiper, „Cazul Ștefan Foriș. Lupta pentru putere în P.C.R., 1940-1968.” Documente, Editura Vremea, București, 1999, p. 78-79, 112, 132, 304.
  3. ^ ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 76/1956, „Cu privire la activitatea antipartinică a unor membri de partid”, f. 175-176v.
  4. ^ ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 15/1958, f. 26-27.