Sari la conținut

Duminica Floriilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Duminica Floriilor

Intrarea lui Iisus în Ierusalim”, icoană din Galiția, începutul secolului al XVII-lea
Nume oficialFloriile
Sărbătorită decreștini
TipDuminica Floriilor a Patimilor Domnului
Semnificațieintrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor
Dataultima duminică dinaintea Paștelui
Duminica Floriilor
2015–2025
conform calendarului gregorian
An Catolic Ortodox
2015 29 martie 5 aprilie
2016 20 martie 24 aprilie
2017 9 aprilie
2018 25 martie 1 aprilie
2019 14 aprilie 21 aprilie
2020 5 aprilie 12 aprilie
2021 28 martie 25 aprilie
2022 10 aprilie 17 aprilie
2023 2 aprilie 9 aprilie
2024 24 martie 28 aprilie
2025 13 aprilie

Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștilor. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.

Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.

Simboluri ale Floriilor - mâțișoarele (salcia)

[modificare | modificare sursă]

Sub cuvântul „mâțișor”, românii înțeleg floarea salciei.

Evanghelistul Luca (21, 1-11) ne spune că Domnul nostru Iisus Hristos, când a intrat, după învierea lui Lazăr, în Ierusalim, a fost întâmpinat cu ramuri verzi de arbori și mai ales de finic.

Amintirea acestei intrări sărbătorești a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, biserica ortodoxă o serbează în fiecare în în ziua de Florii.

Deoarece pe teritoriul românesc nu cresc finici, românii întrebuințează rămurele verzi de salcie, lat. Salix alba L., ale cărei flori se numesc „mâțișoare”.

În ajunul Floriilor, pălimarul, împreună cu câțiva oameni, aduce mai multe brațe de ramuri de salcie. A doua zi dimineață preotul ce liturghisește, nemijlocit după ce a citit Sfânta Evanghelie la utrenie, sfințește mâțișoarele aduse și le dă pălimarului, ca să le împartă credincioșilor[1].

Pălimarul, luând mâțișoarele sfințite, pune o parte dintre dânsele lângă tetrapod, ca fiecare creștin care vine la biserică și sărută icoana intrării lui Iisus în Ierusalim să-și poată lua câte să-și poată lua câte un rămurel de acestea, iar restul îl păstrează în altar până după sfârșitul liturghiei anume ca să aibă ce împărți și celorlalți credincioși, care nu și-au putut lua singuri sau care au venit ceva mai târziu la biserică.

Fiecare creștin, cum intră în biserică și sărută icoana de pe tetrapod, ia una, cel mult două sau trei rămurele de acestea și le ține cu cea mai mare evlavie în mână după liturghie.

După liturghie, fiecare credincios se duce cu salcia acasă, așezându-le după icoane sau în alt loc din casă.

Interpretări profetice

[modificare | modificare sursă]

Creștinii interpretează adesea un pasaj din Cartea lui Zaharia ca pe o profeție care a fost îndeplinită de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim:

9.Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. 10.Voi nimici carele de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului. Zaharia 9:9–10
  1. ^ Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum Vizual, 2018, p. 215.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]