Sari la conținut

Honorius de Autun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Honorius de Autun
Date personale
Născutanii 1080[1] Modificați la Wikidata
Decedat1154 (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr
teolog[*]
filozof
geograf
prezbiter[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLatina medievală Modificați la Wikidata

Honorius de Autun, cunoscut uneori și ca Honorius Augustodunensis, (c. 1080-1154?) a fost un teolog foarte popular din secolul al XII-lea. El a scris despre foarte multe subiecte, într-un mod non-scolastic, cu un stil plin de viață, astfel încât lucrările sale au putut fi accesibile și comunității laice. El a fost, prin urmare, un fel de popularizator al învățăturii epocii.

Foarte puțin se cunosc despre viața lui Honorius de Autun. El spune despre sine că este Honorius Augustodunensis ecclesiae presbyteri et scholasticus, dar nimic altceva nu este cunoscut. "Augustodunensis" a fost probabil preluat de la numele localității Autun (Augustodunum), dar identificarea este acum în general respinsă.  Sigur este însă că a fost călugăr și că a călătorit în Anglia, unde a fost pentru o vreme student a lui Anselm de Canterbury. Spre sfârșitul vieții se pare că Honorius de Autun s-a retras la o mănăstire scoțiană din Regensburg, Bavaria.

Printre lucrările lui Honorius de Autun se numără:

  • Elucidarium: o prezentare a credințelor creștine, pe care Honorius a scris-o în Anglia. Acestă lucrare a fost frecvent tradusă în limbile vernaculare.
  • Sigillum sanctae Mariae: un set de lecții despre cum trebuie sărbătorită Adormirea Maicii Domnului, împreună cu un comentariu la Cântarea Cântărilor, pe care o vedea ca fiind în principal despre Fecioara Maria.
  • Gemma animae: O tratare alegorică a practicilor liturgice.
  • Un comentariu la Cântarea Cântărilor, (păstrat într-un manuscris de la aprox. 1170).[2]
  • Un lung comentariu la Psalmi.
  • Clavis physicae, prima parte (1-315) este un rezumat al primelor patru cărți ale lui  Ioan Scotus Erigena Periphyseon (De divisione naturae), iar cea de-a doua parte (316-529) este o reproducere a celei de-a cincea cărți.
  • De luminaribus ecclesiae: o bibliografie a autorilor creștini, care se încheie cu o listă de douăzeci și una de lucrări proprii.

Cea mai importantă lucrare a lui Honorius de Autun a fost Imago mundi, o enciclopedie de cosmologie și geografie, combinată cu o cronică a istoriei lumii. Acesta a fost tradus în mai multe limbi vernaculare și a fost foarte populară în întreaga perioadă medievală. 

  1. ^ a b „Honorius de Autun”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Augustodunensis, Honorius. „Exegetical Works”. World Digital Library. Accesat în . 
  • Honorius Augustodunensis, Clavis physicae, ediție critică a primei părți (§§ 1-315) și introducere (în limba italiană) de Paolo Lucentini, Romi: Edizioni di Storia e Letteratura, 1974
  • Honorius Augustodunensis, La "Clavis physicae" (316-529) di Honorius Augustodunensis. Studio e edizione, ediție critică a celei de-a doua parți (§§ 316-529) și introducere (în limba italiană) de Pasquale Arfé, Napoli: Liguori 2012.
  • Jacques le Goff, Intelectualii în Evul Mediu, trad. de Nicole Ghimpețeanu, Editura Meridiane, București, 1994.
  • Étienne Gilson, Filozofia în Evul Mediu, trad. de Ileana Stănescu, Editura Humanitas, București, 1995.