Sari la conținut

încuietoare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a încuia + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.je'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încuietoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încuietoare încuietori
Articulat încuietoarea încuietorile
Genitiv-Dativ încuietorii încuietorilor
Vocativ încuietoare încuietorilor
  1. dispozitiv care încuie ceva.
  2. (fig.) dificultate, situație grea în care se află cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe