Sari la conținut

belea

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din turcă belâ.

Pronunție

  • AFI: /beˈle̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
belea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ belea belele
Articulat beleaua belelele
Genitiv-Dativ belelei belelelor
Vocativ belea belelelor
  1. (fam.) întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc.
  2. ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături.

Expresii

  • A da de belea = a avea o supărare, un necaz


Traduceri

Referințe