Sari la conținut

Ghimpe pădureț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ghimpe pădureț
Ruscus aculeatus
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Cormobionta
Clasă: Magnoliophyta
Ordin: Asparagales
Familie: Asparagaceae
Specie: Ruscus
Nume binomial
Ruscus aculeatus
L

Ghimpele pădureț (Ruscus aculeatus) este un arbust eurasiatic, veșnic verde, cu lăstari plați.

Planta nu este nativă și nu crește în România, la temperaturi sub -12 grade Celsius moare.[1]

În Grecia antică, ghimpele pădureț era folosită ca laxativ sau diuretic și, de asemenea, se credea că elimina pietrele la rinichi atunci când este adăugată în vin.

Crește până la lungimea de 80 cm cu ramuri rigide purtând cladode (tulpini modificate pentru a arăta ca frunzele) și frunze adevărate mai mici de 5 mm.

Florile cresc de la axilele frunzelor pe partea adaxială a cladodelor. Cele 6 tepale sunt de culoare verde pal, iar ovarele sau staminele sunt violete (plantă dioică).

Fructul de aproximativ 1 cm roșu, gros și rigid. Flori în axila bracteelor ​​cladode până la 4 cm.

Principii active

[modificare | modificare sursă]

Principii active din ghimpele pădureț sunt saponine steroidice.[2] Saponinele apar în mod natural în plante ca glicozide și au proprietăți de formare a spumei.[3]

Saponinele specifice găsite în ghimpele pădureț sunt ruscogeninele, ruscogenele și neoruscogeninele, numite după genul Ruscus.

Ruscogeninele funcționează ca agenți antiinflamatori[4] și, de asemenea, se crede că provoacă constricția venelor.[5] În prezent, modul de acțiune al ruscogeninelor nu este bine înțeles, dar un mecanism propus sugerează că ruscogeninele suprimă migrarea leucocitelor atât prin reglarea proteinelor, cât și a ARNm.[4] Neoruscogenina a fost identificată ca un agonist puternic și de mare afinitate al receptorului nuclear RORα (NR1F1). [6]

  1. ^ „Ruscus aculeatus - Plant Finder”. www.missouribotanicalgarden.org (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ Jakobsson, Hugo; Farmaki, Katerina; Sakinis, Augustinas; Ehn, Olof; Johannsson, Gudmundur; Ragnarsson, Oskar (). „Adrenal venous sampling: the learning curve of a single interventionalist with 282 consecutive procedures”. Diagnostic and Interventional Radiology. 24 (2): 89–93. doi:10.5152/dir.2018.17397. ISSN 1305-3612. PMC 5873508Accesibil gratuit. PMID 29467114. 
  3. ^ Sahu, N. P.; Banerjee, S.; Mondal, N. B.; Mandal, D. (), „Steroidal Saponins”, Fortschritte der Chemie organischer Naturstoffe / Progress in the Chemistry of Organic Natural Products (în engleză), Springer Vienna, 89, pp. 45–141, Bibcode:2008fcon.book...45S, doi:10.1007/978-3-211-74019-4_2, ISBN 9783211740187, PMID 18958994 
  4. ^ a b Huang, Ya-Lin; Kou, Jun-Ping; Ma, Li; Song, Jia-Xi; Yu, Bo-Yang (octombrie 2008). „Possible mechanism of the anti-inflammatory activity of ruscogenin: role of intercellular adhesion molecule-1 and nuclear factor-kappaB”. Journal of Pharmacological Sciences. 108 (2): 198–205. doi:10.1254/jphs.08083fpAccesibil gratuit. ISSN 1347-8613. PMID 18946195. 
  5. ^ Bouskela, Eliete; Cyrino, Fatima Z. G. A.; Marcelon, Gilbert (august 1993). „Effects of Ruscus Extract on the Internal Diameter of Arterioles and Venules of the Hamster Cheek Pouch Microcirculation”. Journal of Cardiovascular Pharmacology. 22 (2): 221–224. doi:10.1097/00005344-199308000-00008. ISSN 0160-2446. PMID 7692161. 
  6. ^ Helleboid S, Haug C, Lamottke K, et al. The Identification of Naturally Occurring Neoruscogenin as a Bioavailable, Potent, and High-Affinity Agonist of the Nuclear Receptor RORα (NR1F1). Journal of Biomolecular Screening. 2014;19(3):399-406. https://doi.org/10.1177/1087057113497095.