Sari la conținut

iscusință

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) iscusi + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /is.ku'sin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iscusință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iscusință iscusințe
Articulat iscusința iscusințele
Genitiv-Dativ iscusinței iscusințelor
Vocativ iscusință iscusințelor
  1. îndemânare, dibăcie, pricepere; (p.ext.) talent, artă.


Traduceri

Referințe