Sari la conținut

ortac

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din sârbocroată ortak.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ortac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortac ortaci
Articulat ortacul ortacii
Genitiv-Dativ ortacului ortacilor
Vocativ ortacule ortacilor
  1. (reg.) tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; (p.ext.) prieten.
  2. (glumeț) iubit, drăguț.
  3. asociat, părtaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe