Sari la conținut

Lopingian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În geocronologie, lopingianul – denumit și permian târziu sau permian superior – este ultima din cele trei serii sau epoci geologice în care este împărțită perioada permiană, de la sfârșitul erei paleozoice. A început în urmă cu 259,8 (± 0,4) milioane de ani și s-a încheiat în urmă cu 252,17 (± 0,06) milioane de ani. A fost precedat de Guadalupian și succedat de Triasicul inferior.

Leping (China)
Leping
Leping
Penglaitan
Penglaitan
Repere geografice

Seria este denumită astfel după o variantă mai veche de transcriere a numelui orașului Leping (chineză: 乐平) situat în provincia Jiangxi din sud-estul Chinei.

Denumirea a fost introdusă în literatura de specialitate de către geograful german Ferdinand von Richthofen⁠(en)[traduceți], care a descris în 1883 „seria carboniferă Loping”.[1] Ea nu desemna inițial decât o unitate litostratigrafică. Geologul Amadeus William Grabau⁠(en)[traduceți], „părintele” stratigrafiei chineze, a reluat și dezvoltat conceptul sub numele de „serie Loping”.[2] În fine, discipolii paleontologului chinez Jin Yugan⁠(de)[traduceți] au definit lopingianul ca serie cronostratigrafică.[3]

Baza seriei (și a etajului Guchiapingian) este definită ca primul strat în care apare subspecia de conodonte Clarkina postbitteri postbitteri. Limita superioară a seriei (și a etajului Changhsingian) este definită de prima apariție a speciei de conodonte Hindeodus parvus și sfârșitul anomaliei negative a izotopului de carbon 13C, după vârful care corespunde extincției în masă de la limita permian-triasic.

Punctul stratotipic mondial (GSSP) al lopingianului este plasat în secțiunea Penglaitan, de pe malul râului Hongshui, aproximativ 20 de km la est de orașul Laibin, în regiunea Guangxi din sudul Chinei (23°41′43″N 109°19′16″E ({{PAGENAME}}) / 23.69528°N 109.32111°E).[4][5]

Sistem/
Perioadă
Serie/
Epocă
Etaj/
Vârstă
Datare
absolută*
Triasic Inferior/
Timpuriu
Induan mai recent
Permian Lopingian Changhsingian 252,2–254,1
Wuchiapingian 254,1–259,8
Guadalupian Capitanian 259,8–265,1
Wordian 265,1–268,8
Roadian 268,8–272,3
Cisuralian Kungurian 272,3–283,5
Artinskian 283,5–290,1
Sakmarian 290,1–295,0
Asselian 295,0–298,9
Carbonifer Pennsylvanian Gzhelian mai vechi
*milioane de ani în urmă
Subdiviziunile sistemului permian
conform Comisiei Internaționale de Stratigrafie (ICS)
(International Chronostratigraphic Chart 2015).

Conform International Chronostratigraphic Chart 2015,[6] scala timpului geologic elaborată de Comisia Internațională de Stratigrafie, Lopingianul se subîmparte în două etaje sau vârste, cu următoarele limite cronologice:

  • Wuchiapingian (259,8 ± 0,4 – 254,14 ± 0,07 mil. de ani în urmă)
  • Changhsingian (254,14 ± 0,07 – 252,17 ± 0,06 mil. de ani în urmă)

Local, au fost definite și alte subdiviziuni care se suprapun parțial peste aceleași intervale de timp:

  • Waiitian (Noua Zeelandă) (260,4 ± 0,7 – 253,8 ± 0,7 mil. de ani în urmă]
  • Makabewan (Noua Zeelandă) (253,8 ± 0,7 – 251,0 ± 0,4 mil. de ani în urmă)
  • Ochoan (America de Nord) {260,4 ± 0,7 – 251,0 ± 0,4 mil. de ani în urmă)

Pentru zonele centrale ale Europei, Lopingianul acoperă partea superioară a unității litostratigrafice mai vechi numite „Rotliegend” (302 până la 258 milioane de ani în urmă) și o mare parte din unitatea litostratigrafică „Zechstein” (258 până la 251 milioane de ani în urmă).

  1. ^ Ferdinand Freiherr von Richthofen: China. Bd.4: Beiträge zur Paläontologie von China: Abhandlungen, Berlin, Reimer, 1883.
  2. ^ Amadeus William Grabau: Stratigraphy of China, Part 1, Palaeozoic and older, Geological Survery of China, Beijing, 1923.
  3. ^ Yugan Jin, Bruce R. Wardlaw, Brian F. Glenister und Galina V. Kotlyar: Permian chronostratigraphic subdivision. Episodes, 20(1): 10-15, Beijing, 1997.
  4. ^ Geologic TimeScale Foundation. Accesat la 24.06.2015.
  5. ^ Yugan Jin, Shuzhong Shen, Charles M. Henderson, Xiangdong Wang, Wei Wang, Yue Wang, Changqun Cao und Qinghua Shang: The Global Stratotype Section and Point (GSSP) for the boundary between the Capitanian and Wuchiapingian Stage (Permian), Episodes, 29(4), Beijing, 2006. Accesat la 24.06.2015.
  6. ^ International Commission on Stratigraphy, International Chronostratigraphic Chart 2015. Accesat la 25.06.2015
  • Felix Gradstein, Jim Ogg & Alan Smith: A Geologic timescale. Cambridge University Press 2004. ISBN 9780521786737.
  • Amadeus William Grabau: Stratigraphy of China, Part 1, Palaeozoic and older, Geological Survery of China, Beijing, 1923.
  • Peter Brack, Hans Rieber, Alda Nicora und Roland Mundil: The Global boundary Stratotype Section and Point (GSSP) of the Ladinian Stage (Middle Triassic) at Bagolino (Southern Alps, Northern Italy) and its implications for the Triassic time scale. Episodes, 28(4): 233-244, Beijing 2005 ISSN 0705-3797.
  • Yugan Jin, Shuzhong Shen, Charles M. Henderson, Xiangdong Wang, Wei Wang, Yue Wang, Changqun Cao und Qinghua Shang: The Global Stratotype Section and Point (GSSP) for the boundary between the Capitanian and Wuchiapingian Stage (Permian). Episodes, 29(4): 253-263, Beijing 2006 ISSN 0705-3797.
  • Yugan Jin, S. L. Mei, W. Wang, Xiangdong Wang, S. Z. Shen, Qinghau Shang und Z. Q. Chen: On the Lopingian Series of the Permian System. Palaeoworld, 9: 1-18, Nanjing 1998 ISSN 1871-174X.
  • Yugan Jin, Qinghau Shang, Xiangdong Wang, Yue Wang und Jinzhang Sheng: Acta geologica sinica Journal of the Geological Society of China, 73(2): 1999.
  • Yugan Jin, Bruce R. Wardlaw, Brian F. Glenister und Galina V. Kotlyar: Permian chronostratigraphic subdivision. Episodes, 20(1): 10-15, Beijing 1997 ISSN 0705-3797.
  • Heinz Kozur: Late Permian Tethyan Conodonts from West Texas and their Significance for World-Wide Correlation of the Guadalupian-Dzhulfian Boundary. Geologisch-Paläontologische Mitteilungen der Universität Innsbruck, 16, 179-186, 1991 Online.
  • Yugan Jin, Shuzhong Shen, Charles M. Henderson, Xiangdong Wang, Wei Wang, Yue Wang, Changqun Cao und Qinghua Shang: The Global Stratotype Section and Point (GSSP) for the boundary between the Capitanian and Wuchiapingian Stage (Permian). Episodes, 29(4), Beijing 2006 ISSN 0705-3797.
  • Ferdinand Freiherr von Richthofen: China. Bd.4: Beiträge zur Paläontologie von China: Abhandlungen, Berlin, Reimer, 1883.