Sari la conținut

A 25-a oră (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la filmul A 25-a oră din 1967. Pentru alte sensuri, vedeți A 25-a oră (dezambiguizare).

A 25-a oră
La Vingt-cinquième heure

afișul filmului de Howard Terpning
Rating
Titlu originalLa Vingt-cinquième Heure
Genfilm de război[1]
dramă  Modificați la Wikidata
RegizorHenri Verneuil
ScenaristFrançoise Boyeur
Wolf Mankowitz
Henri Verneuil
ProducătorCarlo Ponti
DistribuitorMetro-Goldwyn-Mayer
Director de imagineAndreas Winding
MontajFrançoise Bonnot[*][[Françoise Bonnot (French film editor (1939-2018))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaGeorges Delerue
Maurice Jarre
DistribuțieAnthony Quinn
Virna Lisi
Premiera16 febr. 1967 (SUA)
26 aprilie 1967 (Franța)
Durata196 de minute (Europa)
Țara Franța
 Italia
 Iugoslavia  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiRomânia
Germania
Ungaria  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
engleză
română
Prezență online

Pagina Cinemagia

A 25-a oră[2] (în engleză The twenty-fifth hour, în franceză La Vingt-cinquième heure) este un film realizat de regizorul francez Henri Verneuil, în 1967, după romanul autobiografic omonim al scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în anul 1949.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

1938. Un țăran sas, cetățean român, naiv(cu un IQ mai redus) și binevoitor, Johann Moritz (Anthony Quinn), dintr-un sat din Transilvania, trăiește alianța țării sale cu Germania. În 1939, Johann Moritz, este denunțat ca fiind evreu, deși nu era, de către Nicolai Dobrescu, șeful postului local de poliție, care o râvnea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă, unde este forțat să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. Suzanna (Virna Lisi), soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece autoritățile ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „unde viața este mai puțin grea pentru evrei”, este prins de autoritățile ungare si considerat spion român. După ce a fost torturat, este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un medic SS, care în urma unor măsurători antropologice efectuate pe craniul lui Moritz, îl declară ca fiind descendent al celei mai pure rase ariene.

Astfel Moritz, acum înrolat în rândurile armatei SS, pe când păzea câțiva deținuți din trupa de muncă silnică, la un atac al aviației aliaților, îi ajută pe aceștia să fugă și să se alăture americanilor.

Dar situația se schimbă, în 1944, rușii invadează România, iar Suzanna este violată iar apoi persecutată din cauză că poza soțului său Johann, apare pe coperta mai multor cărți și reviste germane (Adler, Signal), în uniformă SS.

Johann Moritz, căzând prizonier, este internat de către americani într-un lagăr de prizonieri de război, după care este judecat la Procesele de la Nürnberg ca fiind criminal de război. După ce avocatul apărării prezintă o scrisoare de la soția lui, Suzanna, în care aceasta explica ce se întâmplase, cum soțul ei a fost pe nedrept deportat, și prin câte a fost nevoită ea să treacă (inclusiv prin faptul că fusese violată de soldații ruși, viol în urma căruia se născuse un copil), Johann Moritz este eliberat în 1949, la zece ani după ce intrase în sistemul lagărelor de detenție. Johann o reîntâlnește pe Suzanna și pe cei trei copii într-o stație de cale ferată din Germania. Reîntâlnirea este dificilă, amândurora li se vede, pe chipuri, că au trecut ani mulți și grei peste ei. La solicitarea unui fotoreporter de ziar, Moritz îl îmbrățișează, chiar și pe noul membru al familiei.

Fișă tehnică a filmului

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0062445/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Caranfil, Tudor (). Dicționar universal de lungmetraje cinematografice. București: Editura Litera Internațional. ISBN 978-973-675-416-6. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]