Sari la conținut

Coaliția de centru dreapta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Coaliția de Centru Dreapta
Oameni cheie
LideriMatteo Salvini
Giorgia Meloni
Silvio Berlusconi
FondatorSilvio Berlusconi
Date
Înființat18 Ianuarie 1994
Informații
Ideologie oficialăConservatorism
Conservatorism social
Populism de dreapta
Naționalism
Facțiuni minoritare:
Conservatorism liberal
Liberalism
Creștin democrație
Pro-europenism
Poziție politicăCentru-dreapta[1][2][3][4][5]
spre Extrema dreaptă[6][7][8]
Culori oficiale     Albastru
Camera Deputaților
237 / 400
Senatul Republicii
115 / 200
Parlamentul European
40 / 73
Guverne Regionale
13 / 20
Consilii Regionale
413 / 897

Coaliția de centru dreapta este o alianță politică a partidelor politice din Italia, activă - sub mai multe forme și nume - din 1994, când Silvio Berlusconi a intrat în politică și și-a format partidul Forza Italia.

La alegerile generale din 1994, sub conducerea lui Berlusconi, centrul-dreapta a funcționat cu două coaliții, Polul Libertăților din nordul Italiei și Toscana (în principal Forza Italia și Liga Nordului) și Polul Bunei Guvernări (în principal Forza Italia și Alianța Națională) din Italia centrală și de sud.La alegerile generale din 1996, după plecarea Ligii Nordului la sfârșitul anului 1994, coaliția de centru-dreapta a luat numele de Polul libertății. Liga Nordului a revenit în anul 2000, iar coaliția a fost reformată sub numele de Casa Libertăților; aceasta a durat până în 2008.

Din 2008, când Forza Italia și Alianța Națională s-au contopit în Poporul Libertății, coaliția nu a avut un nume oficial. Noul Forza Italia a fost format la sfârșitul anului 2013; pentru alegerile generale din 2018, a unit forțele cu Liga Nordului, Frații Italiei și o colecție de forțe centraliste, numite Us with Italy – Union of the Center.

În 2018, Liga Nordului a format un guvern de coaliție cu Mișcarea Cinci Stele și fără aliații de centru-dreapta, care au intrat în opoziție. Asta a dus la deteriorarea Coaliției de centru dreapta la nivel național, deși coaliția este încă activă la nivelul alegerilor locale.

Rezultate electorale

[modificare | modificare sursă]

Parlamentul Italiei

[modificare | modificare sursă]
Camera Deputaților
An electoral Voturi % Locuri +/− Lider
1994 17,947,445 (1) 46.4
366 / 630
1996 16,475,191 (2) 43.2
246 / 630
120
2001 18,569,126 (1) 50.0
368 / 630
122
2006 18,995,697 (2) 49.7
281 / 630
87
2008 17,064,506 (1) 46.8
344 / 630
43
2013 9,923,109 (2) 29.2
126 / 630
218
2018 12,152,345 (1) 37.0
265 / 630
139
Matteo Salvini[a]
2022 12,299,648 (1) 43.7
237 / 400
28
Giorgia Meloni[a]
Senatul Republicii
An electoral Voturi % Locuri +/− Lider
1994 14,110,705 (1) 42.5
156 / 315
1996 12,694,846 (2) 38,9
117 / 315
39
2001 17,255,734 (1) 50.4
176 / 315
60
2006 17,359,754 (1) 49.8
156 / 315
20
2008 15,508,899 (1) 47.3
174 / 315
18
2013 9,405,679 (2) 30.7
118 / 315
56
2018 11,327,549 (1) 37.5
135 / 315
17
Matteo Salvini[a]
2022 12,129,547 (1) 44.0
115 / 200
20
Giorgia Meloni[a]

Consilii regionale

[modificare | modificare sursă]
Regiune Anul alegerilor Voturi % Locuri +/−
Valle d' Aosta[b] 2020 19,598 29.6
11 / 35
4
Piemont 2019 1,027,886 (1) 53.5
33 / 51
11
Lombardia 2018 2,686,610 (1) 51.3
49 / 80
Tirolul de sud[b] 2018 39,218 14.0
5 / 35
3
Trentino 2018 120,906 (1) 47.4
21 / 35
11
Veneto 2020 1,582,405 (1) 77.0
42 / 51
11
Friuli-Venezia Giulia 2018 264,769 (1) 62.7
29 / 49
12
Emilia-Romagna 2020 981,787 (2) 45.4
19 / 50
7
Liguria 2020 354,111 (1) 56.5
19 / 31
3
Toscana 2020 659,058 (2) 40.6
14 / 41
5
Marche 2020 325,140 (1) 52.1
20 / 31
13
Umbria 2019 245,879 (1) 58.8
13 / 21
7
Lazio 2018 922,664 (1) 36.4
15 / 50
1
Abruzzo 2019 294,879 (1) 49.2
18 / 31
11
Molise 2018 71,677 (1) 49.3
13 / 21
7
Campania 2020 450,856 (2) 19.1
11 / 51
2
Apulia 2020 694,536 (2) 41.4
18 / 51
5
Basilicata 2019 122,548 (1) 42.4
13 / 21
8
Calabria 2021 424,666 (1) 55.7
21 / 31
Sicilia 2017 809,121 (1) 42.0
36 / 70
15
Sardinia 2019 370,354 (1) 51.9
36 / 60
12

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Conform acordului actual al Coaliției de centru-dreapta, liderul partidului care câștigă cele mai multe voturi în cadrul coaliției devine candidatul pentru postul de prim-ministru.
  2. ^ a b În Tirolul de sud și Valle d' Aosta coaliția de centru dreapta nu a participat pe liste comune.
  1. ^ Fella, Stefano; Ruzza, Carlo (martie 2013). „Populism and the Fall of the Centre-Right in Italy: The End of the Berlusconi Model or a New Beginning?”. Journal of Contemporary European Studies. 21 (1): 38–52. doi:10.1080/14782804.2013.766475. 
  2. ^ Quaglia, Lucia (iulie 2005). „The Right and Europe in Italy: An Ambivalent Relationship”. South European Society and Politics. 10 (2): 281–295. doi:10.1080/13608740500134978. 
  3. ^ Conti, Nicolò; Cotta, Maurizio; Verzichelli, Luca (). „The Economic Crisis and its Effects on the Attitudes of Italian Political Elites Towards the EU”. Historical Social Research (în engleză). 41 (4): 129–149. doi:10.12759/hsr.41.2016.4.129-149. ISSN 0172-6404. 
  4. ^ Squires, Nick (). „Berlusconi is back after centre-Right sweeps to victory in Sicily elections”. The Telegraph. 
  5. ^ Momigliano, Anna (). „League's Salvini: Center right ready to run Italy”. POLITICO. Accesat în . 
  6. ^ Salvini seeks to unite Italian right with Roma rally, The Local
  7. ^ Italy's far-right leader Salvini pledges return to power at Rome rally, DW
  8. ^ Right-wing parties hold rally in Italy, NWA Online