Sari la conținut

Ignatie al Antiohiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sfântul Ignatie
Date personale
Născut35 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Siria, Roma Antică Modificați la Wikidata
Decedat108 d.Hr. (73 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBazilica Sfântul Petru din Roma Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
prezbiter[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche[2] Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare20 decembrie
17 februarie  Modificați la Wikidata
Sfinți
Martiriul Sfântului Ignatie - sfâșiat de lei

Ignatie al Antiohiei (în greaca veche Ἰγνάτιος, în trad. „înfocatul”), cunoscut și ca Ignatie Teoforul[3] (n. cca. 35 sau 50 - d. între 98 - 117), a fost un episcop al Antiohiei, un martir al Bisericii și părinte apostolic. Este sărbătorit pe 17 octombrie în calendarul romano-catolic și anglican, respectiv pe 20 decembrie în calendarul creștin-ortodox și în cel greco-catolic. În drum spre Roma a redactat o serie de scrisori, din care s-au păstrat șapte, scrisori care constituie monumente ale literaturii creștine timpurii. A fost condamnat la moarte în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian și a fost executat la Roma.

De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori (epistole), de o deosebită importanță pentru creștinismul timpuriu. Acestea sunt[4]:

  • Epistola către Efeseni
  • Epistola către Magnezieni
  • Epistola către Tralieni
  • Epistola către Romani
  • Epistola către Filadelfieni
  • Epistola către Smirneni
  • Epistola către Policarp al Smirnei
  • Ignațiu de Loyola, inițial Íñigo de Loyola, a adoptat numele de Ignațiu odată cu întemeierea ordinului iezuit la Paris.[5]
  1. ^ St Ignatius of Antioch, British Museum person-institution thesaurus[*][[British Museum person-institution thesaurus (176461 persons & institutions, not yet coreferenced)|​]] 
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ Teofor: „purtător de Dumnezeu” (din grec. Θεοφόρος), sau „cel care îl poartă în inima lui pe Dumnezeu”.
  4. ^ Dumitru Fecioru, Scrierile Părinților apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, pp. 145-191.
  5. ^ es Verd, Gabriel María (1991). De Iñigo a Ignacio. El cambio de nombre en San Ignacio de Loyola. Archivum Historicum Societatis Iesu (Roma: Institutum Historicum Societatis Iesu), p. 60.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Tradiția de Ignat