Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1955

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1955
Durată
16 ianuarie - 11 septembrie
Nr. curse
7
Nr. piloți
84
Nr. echipe
19
Campionul la Piloți
Argentina Juan Manuel Fangio (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1955 a fost cel de-al nouălea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a șasea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șapte curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 16 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 11 septembrie. Juan Manuel Fangio și-a câștigat al doilea titlu consecutiv într-un sezon marcat de tragedii. În 1955 s-au desfășurat și alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Rezumatul sezonului

[modificare | modificare sursă]

Mercedes a dominat și acest sezon, Fangio câștigând patru curse, în timp ce noul său coechipier, Stirling Moss, s-a impus în Marele Premiu al Marii Britanii. Ajutați de problemele celor de la Mercedes și de accidentul lui Ascari, Ferrari a obținut victoria în Marele Premiu al Principatului Monaco. Deși a scăpat nevătămat, Ascari a murit patru zile mai târziu, la Monza, într-un nou accident.

Din cauza dezastrului petrecut pe 11 iunie 1955 în timpul cursei de 24 de ore de la Le Mans, patru Mari Premii au fost anulate. Atunci a murit pilotul Pierre Levegh și peste 80 de spectatori. Cele patru Mari Premii anulate au fost cursele din Franța, Germania, Spania și Elveția.[2] Etapa din Franța, care trebuia să aibă loc la Reims între cursele din Țările de Jos și Regatul Unit, pe 3 iulie, a fost mai întâi reprogramată pentru 25 septembrie și ulterior anulată.[3] Apoi, evenimentul din Germania de Vest, programat pentru 31 iulie pe Nürburgring, cursa din Elveția de la Bremgarten, planificată să aibă loc pe 21 august, și runda spaniolă din 23 octombrie la Pedralbes, au urmat exemplul.[4] Pedralbes și Bremgarten au fost apoi abandonate și nu au mai fost folosite niciodată pentru curse; Cursele cu motor au fost interzise cu totul în Elveția și nicio cursă de circuit nu a avut loc în țară până la Zürich ePrix 2018. Aceste anulări i-au înmânat efectiv titlul la piloți lui Fangio după ce acesta a terminat pe locul 2 în fața lui Moss la Marele Premiu al Marii Britanii. Cu toate acestea, nu a fost încoronat campion decât cu mult după Marele Premiu al Marii Britanii, deoarece rundele din Germania, Elveția și Spania au fost anulate după ce a avut loc Marele Premiu al Marii Britanii.

Sezonul 1955 va fi ultimul pentru Mercedes Benz în calitate de constructor până la renașterea echipei în 2010. De asemenea, a marcat victoria finală pentru Mercedes până la Marele Premiu al Chinei din 2012. Pe lângă moartea lui Ascari, italianul Mario Alborghetti a murit la Marele Premiu de la Pau din Franța, o cursă non-campionat, la volanul unui Maserati, iar alți doi piloți au fost uciși în Indy 500, Manny Ayulo în antrenamente și câștigătorul precedent al cursei, Bill Vukovich, în timpul cursei, două săptămâni mai tarziu.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1955.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Italia Scuderia Volpini Arzani-Volpini Maserati 4CLT 2,5 L4 F1 P Italia Luigi Piotti 7
Connaught Type B Regatul Unit Connaught Engineering Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D Regatul Unit Kenneth McAlpine 6
Regatul Unit Jack Fairman 6
Cooper T40 Regatul Unit Cooper Car Company Cooper Bristol BS1 2,0 L6 T40 D Australia Jack Brabham 6
Ferrari 555 Italia Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 555 2,5 L4 625 F1
555
E Italia Umberto Maglioli 1, 7
Argentina José Froilán González 1
Italia Giuseppe Farina 1–2, 4
Franța Maurice Trintignant 1–2, 4–7
Statele Unite ale Americii Harry Schell 2, 4
Italia Piero Taruffi 2, 4
Belgia Paul Frère 2, 4
Regatul Unit Mike Hawthorn 5–7
Italia Eugenio Castellotti 5–7
Gordini T16 Franța Equipe Gordini Gordini Gordini 23 2,5 L6 T16 E Franța Élie Bayol 1–2
Argentina Pablo Birger 1
Argentina Jesús Iglesias 1
Franța Robert Manzon 2, 5–6
Franța Jacques Pollet 2, 5, 7
Brazilia Hernando da Silva Ramos 5–7
Franța Mike Sparken 6
Franța Jean Lucas 7
Regatul Unit E.N. Whiteaway HWM[a] Alta GP 2,5 L4 53 D Regatul Unit Ted Whiteaway 2
Lancia D50 Italia Scuderia Lancia Lancia Lancia DS50 2,5 V8 D50 P Italia Alberto Ascari 1–2
Italia Luigi Villoresi 1–2, 7
Italia Eugenio Castellotti 1–2, 4
Monaco Louis Chiron 2
Maserati 250F Italia Officine Alfieri Maserati Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P Franța Jean Behra 1–2, 4–7
Argentina Roberto Mieres 1–2, 4–7
Italia Sergio Mantovani 1
Italia Luigi Musso 1–2, 4–7
Argentina Carlos Menditeguy 1, 7
Argentina Clemar Bucci 1
Statele Unite ale Americii Harry Schell 1
Italia Cesare Perdisa 2, 4
Franța André Simon 6
Regatul Unit Peter Collins 7
Regatul Unit Horace Gould 7
Mercedes-Benz W196 Germania de Vest Daimler Benz AG Mercedes-Benz Mercedes-Benz M196 2,5 L8 W196 C Argentina Juan Manuel Fangio 1–2, 4–7
Germania de Vest Karl Kling 1, 4–7
Regatul Unit Stirling Moss 1–2, 4–7
Germania de Vest Hans Herrmann 1–2
Franța André Simon 2
Italia Piero Taruffi 6–7
Vanwall VW 55 Regatul Unit Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 55 P Regatul Unit Mike Hawthorn 2, 4
Regatul Unit Ken Wharton 6–7
Statele Unite ale Americii Harry Schell 6–7
Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Numele pilotului Etape
Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Uruguay Alberto Uria Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 A6GCM P Uruguay Alberto Uria 1
Franța Ecurie Rosier Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P Franța Louis Rosier 2, 4–5
Regatul Unit Stirling Moss Ltd Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D Regatul Unit Lance Macklin 2, 6
Belgia Johnny Claes 4
Regatul Unit Peter Walker 5
Statele Unite ale Americii John Fitch 7
Belgia Equipe Nationale Belge Ferrari Ferrari 625 2,5 L4 625 F1 E Belgia Johnny Claes 5
Regatul Unit Gould's Garage (Bristol) Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D Regatul Unit Horace Gould 5–6
Regatul Unit R.R.C. Walker Racing Team Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D Regatul Unit Tony Rolt 6
Regatul Unit Peter Walker 6
Regatul Unit Leslie Marr Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D Regatul Unit Leslie Marr 6
Regatul Unit Owen Racing Organisation Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D Regatul Unit Peter Collins 6
Regatul Unit Gilby Engineering Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D Regatul Unit Roy Salvadori 6
Italia Scuderia Ferrari Lancia Lancia DS50 2,5 V8 D50 E Italia Giuseppe Farina 7
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Următoarele șase Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1955.

1. Argentina 2. Monaco 3. Statele Unite ale Americii 4. Belgia
Marele Premiu al Argentinei
16 ianuarie
Marele Premiu al Principatului Monaco
22 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Belgiei
5 iunie

Buenos Aires (P)

Monaco (S)

Indianapolis (P)

Spa-Francorchamps (S)
5. Țările de Jos 6. Regatul Unit 7. Italia
Marele Premiu al Țărilor de Jos
19 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
16 iulie
Marele Premiu al Italiei
11 septembrie

Zandvoort (P)

Aintree (S)

Monza (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Următoarele runde au fost incluse în calendarul inițial, dar au fost anulate ulterior ca urmare a dezastrului de la Le Mans:

Mare Premiu Circuit Data inițială
Franța Marele Premiu al Franței
Reims-Gueux (S)
3 iulie[b]
Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei
Nürburgring (P)
31 iulie
Elveția Marele Premiu al Elveției
Bremgarten (S)
21 august
Spania Marele Premiu al Spaniei
Pedralbes (S)
23 octombrie
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1 Argentina Marele Premiu al Argentinei Argentina José Froilán González Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Germania de Vest Mercedes-Benz C
2 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Franța Maurice Trintignant Italia Ferrari E
3 Statele Unite ale Americii Indianapolis 500[c] Statele Unite ale Americii Jerry Hoyt Statele Unite ale Americii Bill Vukovich Statele Unite ale Americii Bob Sweikert Statele Unite ale Americii Kurtis Kraft-Offenhauser F
4 Belgia Marele Premiu al Belgiei Italia Eugenio Castellotti Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Germania de Vest Mercedes-Benz C
5 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Roberto Mieres Argentina Juan Manuel Fangio Germania de Vest Mercedes-Benz C
6 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Stirling Moss Germania de Vest Mercedes-Benz C
7 Italia Marele Premiu al Italiei Argentina Juan Manuel Fangio Regatul Unit Stirling Moss Argentina Juan Manuel Fangio Germania de Vest Mercedes-Benz C

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ARG
Argentina
MCO
Monaco
500
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
ITA
Italia
Puncte
1 Argentina Juan Manuel Fangio 1R AbP
R
1R 1P 2[d] 1P 40 (41)
2 Regatul Unit Stirling Moss 4 / Ab 9 2 2 1P
R
AbR 23
3 Italia Eugenio Castellotti Ab 2 AbP 5 6 / Ab 3 12
4 Franța Maurice Trintignant 2 / 3 / Ab 1 6 Ab Ab 8 11,33
5 Italia Giuseppe Farina 2 / 3 4 3 NS 10,33
6 Italia Piero Taruffi 8 NS 4 2 9
7 Statele Unite ale Americii Bob Sweikert 1 8
8 Argentina Roberto Mieres 5 Ab 5 4R Ab 7 7
9 Franța Jean Behra 6 / Ab / Ab 3 / Ab 5 / Ab 6 Ab 4 6
10 Italia Luigi Musso 7 / Ab Ab 7 3 5 Ab 6
11 Germania de Vest Karl Kling 4 / Ab Ab Ab 3 Ab 5
12 Statele Unite ale Americii Jimmy Davies 3 4
13 Statele Unite ale Americii Tony Bettenhausen 2 3
14 Statele Unite ale Americii Paul Russo 2 3
15 Belgia Paul Frère 8 4 3
16 Statele Unite ale Americii Johnny Thomson 4 3
17 Argentina José Froilán González 2P 2
18 Italia Cesare Perdisa 3 / Ab 8 2
19 Italia Luigi Villoresi Ab / Ab 5 NS 2
20 Argentina Carlos Menditeguy Ab / Ab 5 2
21 Italia Umberto Maglioli 3 6 1,33
22 Germania de Vest Hans Herrmann 4 NSC 1
23 Statele Unite ale Americii Walt Faulkner 5 1
24 Statele Unite ale Americii Bill Homeier 5 1
25 Statele Unite ale Americii Bill Vukovich AbR 1
Regatul Unit Mike Hawthorn Ab Ab 7 6 10 0
Statele Unite ale Americii Harry Schell 6 / 7 / Ab Ab NS 9 / Ab Ab 0
Monaco Louis Chiron 6 0
Statele Unite ale Americii Andy Linden 6 0
Franța Jacques Pollet 7 10 Ab 0
Statele Unite ale Americii Al Herman 7 0
Franța Mike Sparken 7 0
Italia Sergio Mantovani 7 / Ab 0
Brazilia Hernando da Silva Ramos 8 Ab Ab 0
Regatul Unit Lance Macklin NSC 8 0
Statele Unite ale Americii Pat O'Connor 8 0
Franța Louis Rosier Ab 9 9 0
Regatul Unit Ken Wharton 9 Ab 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Daywalt 9 0
Statele Unite ale Americii John Fitch 9 0
Statele Unite ale Americii Pat Flaherty 10 0
Statele Unite ale Americii Duane Carter 11 0
Belgia Johnny Claes NS 11 0
Statele Unite ale Americii Chuck Weyant 12 0
Statele Unite ale Americii Eddie Johnson 13 0
Statele Unite ale Americii Jim Rathmann 14 0
Franța Robert Manzon Ab Ab Ab 0
Regatul Unit Horace Gould Ab Ab Ab 0
Italia Alberto Ascari Ab Ab 0
Franța Élie Bayol Ab Ab 0
Franța André Simon Ab Ab 0
Regatul Unit Peter Collins Ab Ab 0
Regatul Unit Peter Walker Ab Ab 0
Argentina Jesus Iglesias Ab 0
Argentina Pablo Birger Ab 0
Uruguay Alberto Uria Ab 0
Statele Unite ale Americii Don Freeland Ab 0
Statele Unite ale Americii Cal Niday Ab 0
Statele Unite ale Americii Art Cross Ab 0
Statele Unite ale Americii Shorty Templeman Ab 0
Statele Unite ale Americii Sam Hanks Ab 0
Statele Unite ale Americii Keith Andrews Ab 0
Statele Unite ale Americii Johnnie Parsons Ab 0
Statele Unite ale Americii Eddie Russo Ab 0
Statele Unite ale Americii Ray Crawford Ab 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Bryan Ab 0
Statele Unite ale Americii Jack McGrath Ab 0
Statele Unite ale Americii Al Keller Ab 0
Statele Unite ale Americii Johnny Boyd Ab 0
Statele Unite ale Americii Ed Elisian Ab 0
Statele Unite ale Americii Rodger Ward Ab 0
Statele Unite ale Americii Jerry Hoyt AbP 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Reece Ab 0
Statele Unite ale Americii Fred Agabashian Ab 0
Regatul Unit Kenneth McAlpine Ab 0
Australia Jack Brabham Ab 0
Regatul Unit Roy Salvadori Ab 0
Regatul Unit Leslie Marr Ab 0
Franța Jean Lucas Ab 0
Argentina Clemar Bucci Ab 0
Regatul Unit Tony Rolt Ab 0
Regatul Unit Ted Whiteaway NSC 0
Regatul Unit Jack Fairman NS 0
Italia Luigi Piotti NS 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
MCO
Monaco
500
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
ITA
Italia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse non-campionat

[modificare | modificare sursă]

Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume Circuit Dată Câștigător Constructor
Argentina Gran Premio Ciudad de Buenos Aires Buenos Aires 30 ianuarie Argentina Juan Manuel Fangio Germania de Vest Mercedes-Benz
Italia VII Gran Premio del Valentino Valentino Park 27 martie Italia Alberto Ascari Italia Lancia
Franța XVI Grand Prix de Pau Pau 11 aprilie Franța Jean Behra Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III Glover Trophy Goodwood 11 aprilie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Roy Salvadori Italia Maserati
Franța IV Grand Prix de Bordeaux Bordeaux 25 aprilie Franța Jean Behra Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord VII BRDC International Trophy Silverstone 7 mai Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Peter Collins Italia Maserati
Italia VIII Gran Premio di Napoli Posillipo 8 mai Italia Alberto Ascari Italia Lancia
Franța XVII Grand Prix d'Albi Albi 29 mai Franța André Simon Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III Curtis Trophy Snetteron 29 mai Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Roy Salvadori Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III Cornwall M.R.C. Formula 1 Race Davidstow 30 mai Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Leslie Marr Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Connaught-Alta
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III London Trophy Crystal Palace 30 iulie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Mike Hawthorn Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III Daily Record Trophy Charterhall 6 august Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Bob Gerard Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord III RedeX Trophy Snetterton 13 august Statele Unite ale Americii Harry Schell Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Vanwall
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord II Daily Telegraph Trophy Aintree 3 septembrie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Roy Salvadori Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord II International Gold Cup Oulton Park 24 septembrie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Stirling Moss Italia Maserati
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord I Avon Trophy Castle Combe 1 octombrie Statele Unite ale Americii Harry Schell Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Vanwall
Italia V Gran Premio di Siracusa Siracuza 23 octombrie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Tony Brooks Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Connaught-Alta
  1. ^ HWM a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Marele Premiu al Franței a fost reprogramat mai întâi pentru 25 septembrie, înainte de a fi anulat.
  3. ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile de USAC.
  4. ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Marii Britanii.
  1. ^ 1974 FIA Yearbook, Grey Section, Previous FIA Championship winners, page 118
  2. ^ Lang, Mike (). Grand Prix! Vol 1. Haynes Publishing Group. pp. p82. ISBN 0-85429-276-4. 
  3. ^ „Matters of Moment | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ „The Autocar”. The Autocar (în engleză). . Accesat în .