Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1980

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1980
Durată
13 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse
14
Nr. piloți
41
Nr. echipe
17
Campionul la Piloți
Australia Alan Jones (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Williams-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1980 a fost cel de-al 34-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 31-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 23-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie.[2] Sezonul a inclus și o cursă non-campionat, Marele Premiu al Spaniei.[3]

Alan Jones, la volanul unui Williams-Ford, a devenit primul australian care a câștigat Campionatul Mondial de la Jack Brabham (1966) încoace. Sezonul a cunoscut o schimbare majoră de gardă în Formula 1 cu primele titluri la piloți și constructori ale echipei Williams, apariția lui Nelson Piquet ca pretendent la campionat și debutul viitorilor campioni mondiali, Alain Prost și Nigel Mansell, în timp ce campionii en-titre, Jody Scheckter și Ferrari au suferit un sezon teribil, ce a dus la retragerea lui Scheckter din sport la sfârșitul anului. În plus, francezul Patrick Depailler și-a pierdut viața în timp ce efectua teste la Hockenheim.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1980 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1980.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Ferrari 312T5 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T5 M 1 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
2 Canada Gilles Villeneuve Toate
Tyrrell 010 Regatul Unit Candy Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 009
010
G 3 Franța Jean-Pierre Jarier Toate
4 Republica Irlanda Derek Daly Toate
43 Noua Zeelandă Mike Thackwell 13–14
Brabham BT49 Regatul Unit Parmalat Racing Team Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT49 G 5 Brazilia Nelson Piquet Toate
6 Argentina Ricardo Zunino 1–7
Mexic Héctor Rebaque 8–14
McLaren M30 Regatul Unit Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M29B
M29C
M30
G 7 Regatul Unit John Watson Toate
8 Franța Alain Prost 1–3, 5–14
Regatul Unit Stephen South 4
Germania de Vest Team ATS ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D3
D4
G 9 Elveția Marc Surer 1–3, 7–14
Țările de Jos Jan Lammers 4–6
10 1–3
Austria Harald Ertl 9
Lotus 81B Regatul Unit Team Essex Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 81
81B
G 11 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Toate
12 Italia Elio de Angelis Toate
43 Regatul Unit Nigel Mansell 10–12
Ensign N180 Regatul Unit Unipart Racing Team Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180 G 14 Elveția Clay Regazzoni 1–4
Regatul Unit Tiff Needell 5–6
Țările de Jos Jan Lammers 7–14
41 Regatul Unit Geoff Lees 11–12
Renault RE20 Franța Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE20 M 15 Franța Jean-Pierre Jabouille 1–13
16 Franța René Arnoux Toate
Shadow DN11 Regatul Unit Theodore Shadow
Regatul Unit Shadow Cars
Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN11
DN12
G 17 Suedia Stefan Johansson 1–2
Regatul Unit Geoff Lees 3–7
18 Republica Irlanda David Kennedy 1–7
Fittipaldi F8 Brazilia Skol Fittipaldi Team Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F7
F8
G 20 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
21 Finlanda Keke Rosberg Toate
Alfa Romeo 179 Italia Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 1260 3,0 V12 179 G 22 Franța Patrick Depailler 1–8
Italia Vittorio Brambilla 11–12
Italia Andrea de Cesaris 13–14
23 Italia Bruno Giacomelli Toate
Ligier JS11/15 Franța Equipe Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS11/15 G 25 Franța Didier Pironi Toate
26 Franța Jacques Laffite Toate
Williams FW07B Regatul Unit Albilad Williams Racing Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07
FW07B
G 27 Australia Alan Jones Toate
28 Argentina Carlos Reutemann Toate
Arrows A3 Regatul Unit Warsteiner Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A3 G 29 Italia Riccardo Patrese Toate
30 Germania de Vest Jochen Mass 1–10, 13–14
Noua Zeelandă Mike Thackwell 11
Germania de Vest Manfred Winkelhock 12
Italia Osella Squadra Corse Osella Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1
FA1B
G 31 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Toate

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Regatul Unit Brands Hatch Racing Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 43 Africa de Sud Desiré Wilson 8
Regatul Unit RAM – Penthouse Rizla Racing
Regatul Unit RAM – Rainbow Jeans Racing
Regatul Unit RAM – Williams Grand Prix Engineering
Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 50 Regatul Unit Rupert Keegan 8–14
51 Statele Unite ale Americii Kevin Cogan 13
Regatul Unit Geoff Lees 14

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1980.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Argentinei
11-13 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
28 feb-1 mar
Marele Premiu de Vest al Statelor Unite
28-30 martie

Buenos Aires (P)

Interlagos (P)

Kyalami (P)

Long Beach (S)
5. Belgia 6. Monaco 7. Franța 8. Regatul Unit
Marele Premiu al Belgiei
2-4 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
15, 17-18 mai
Marele Premiu al Franței
27-29 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
11-13 iulie

Zolder (P)

Monaco (S)

Paul Ricard (P)

Brands Hatch (P)
9. Germania de Vest 10. Austria 11. Țările de Jos 12. Italia
Marele Premiu al Germaniei
8-10 august
Marele Premiu al Austriei
15-17 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
29-31 august
Marele Premiu al Italiei
12-14 septembrie

Hockenheimring (P)

Österreichring (P)

Zandvoort (P)

Imola (P)
13. Canada 14. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Canadei
26-28 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3-5 octombrie

Île Notre-Dame (S)

Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

[modificare | modificare sursă]

Marile Premii

[modificare | modificare sursă]
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1 Argentina MP al Argentinei Australia Alan Jones Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport Australia JON 3
2 Brazilia MP al Braziliei Franța Jean-Pierre Jabouille Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Renault Raport 4
3 Africa de Sud MP al Africii de Sud Franța Jean-Pierre Jabouille Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Renault Raport Franța ARN 3
4 Statele Unite ale Americii MP de Vest al Statelor Unite Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport 0
5 Belgia MP al Belgiei Australia Alan Jones Franța Jacques Laffite Franța Didier Pironi Franța Ligier-Ford Raport 2
6 Monaco MP al Principatului Monaco Franța Didier Pironi Argentina Carlos Reutemann Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Williams-Ford Raport Brazilia PIQ 1
7 Franța MP al Franței Franța Jacques Laffite Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport Australia JON 3
8 Regatul Unit MP al Marii Britanii Franța Didier Pironi Franța Didier Pironi Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport 6
9 Germania de Vest MP al Germaniei Australia Alan Jones Australia Alan Jones Franța Jacques Laffite Franța Ligier-Ford Raport 7
10 Austria MP al Austriei Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Jean-Pierre Jabouille Franța Renault Raport 11
11 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Franța René Arnoux Franța René Arnoux Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport 2
12 Italia MP al Italiei Franța René Arnoux Australia Alan Jones Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport Brazilia PIQ 1
13 Canada MP al Canadei Brazilia Nelson Piquet Franța Didier Pironi Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport Australia JON 8
14 Statele Unite ale Americii MP al Statelor Unite Italia Bruno Giacomelli Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport 13

Sistemul de punctaj

[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[4]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[a]
1 Australia Alan Jones 1P
R
3 Ab Ab 2P Ab 1R 1 (3)P
R
2 11 2R 1[b] 1R 67 (71)
2 Brazilia Nelson Piquet 2 Ab 4 1P
R
Ab 3 4 2 4 5 1 1 AbP Ab 54
3 Argentina Carlos Reutemann Ab Ab 5 Ab 3 1R 6 3 2 3 (4) (3) 2 2 42 (49)
4 Franța Jacques Laffite Ab Ab 2 Ab 11R 2 3P Ab 1 4 3 9 8 5 34
5 Franța Didier Pironi Ab 4 3 6 1 AbP 2 AbP
R
Ab Ab Ab 6 3R 3 32
6 Franța René Arnoux Ab 1R 1R 9 4 Ab 5 NC Ab 9P
R
2P
R
10P Ab 7 29
7 Italia Elio de Angelis Ab 2 Ab Ab 10 9 Ab Ab 16 6 Ab 4 10 4 13
8 Franța Jean-Pierre Jabouille Ab AbP AbP 10 Ab Ab Ab Ab Ab 1 Ab Ab Ab 9
9 Italia Riccardo Patrese Ab 6 Ab 2 Ab 8 9 9 9 14 Ab Ab Ab Ab 7
10 Finlanda Keke Rosberg 3 9 Ab Ab 7 NSC Ab NSC Ab 16 NSC 5 9 10 6
11 Regatul Unit John Watson Ab 11 11 4 NC NSC 7 8 Ab Ab Ab Ab 4 NC 6
12 Republica Irlanda Derek Daly 4 14 Ab 8 9 Ab 11 4 10 Ab Ab Ab Ab Ab 6
13 Franța Jean-Pierre Jarier Ab 12 7 Ab 5 Ab Ab 5 15 Ab 5 13 7 NC 6
14 Canada Gilles Villeneuve Ab 16 Ab Ab 6 5 8 Ab 6 8 7 Ab 5 Ab 6
15 Brazilia Emerson Fittipaldi NC 15 8 3 Ab 6 Ab 12 Ab 11 Ab Ab Ab Ab 5
16 Franța Alain Prost 6 5 NS Ab Ab Ab 6 11 7 6 7 Ab NS 5
17 Germania de Vest Jochen Mass Ab 10 6 7 Ab 4 10 13 8 NSC 11 Ab 4
18 Italia Bruno Giacomelli 5 13 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab Ab Ab Ab AbP 4
19 Africa de Sud Jody Scheckter Ab Ab Ab 5 8 Ab 12 10 13 13 9 8 NSC 11 2
20 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Ab Ab 12 Ab Ab 7 Ab Ab 7 Ab 8 Ab Ab 6 1
21 Mexic Héctor Rebaque 7 Ab 10 Ab Ab 6 Ab 1
Elveția Marc Surer Ab 7 NS Ab Ab 12 12 10 Ab NSC 8 0
Argentina Ricardo Zunino 7 8 10 Ab Ab NSC Ab 0
Regatul Unit Rupert Keegan 11 NSC 15 NSC 11 NSC 9 0
Elveția Clay Regazzoni NC Ab 9 Ab 0
Țările de Jos Jan Lammers NSC NSC NSC Ab 12 NC NSC NSC 14 NSC NSC NSC 12 Ab 0
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever NSC NSC Ab Ab NSC NSC Ab Ab Ab Ab Ab 12 Ab Ab 0
Regatul Unit Geoff Lees 13 NSC NSC NSC NSC Ab NSC NSC 0
Franța Patrick Depailler Ab Ab NC Ab Ab Ab Ab Ab 0
Regatul Unit Nigel Mansell Ab Ab NSC 0
Italia Vittorio Brambilla Ab Ab 0
Italia Andrea de Cesaris Ab Ab 0
Noua Zeelandă Mike Thackwell NSC Ab NSC 0
Regatul Unit Tiff Needell Ab NSC 0
Republica Irlanda David Kennedy NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
Suedia Stefan Johansson NSC NSC 0
Regatul Unit Stephen South NSC 0
Africa de Sud Desiré Wilson NSC 0
Austria Harald Ertl NSC 0
Germania Manfred Winkelhock NSC 0
Statele Unite ale Americii Kevin Cogan NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare | modificare sursă]
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Williams-Ford 1P
R
3 5 Ab 2P 1R 1R 1 2 2 4 2R[c] 1 1R 120
Ab Ab Ab Ab 3 Ab 6 3 3P
R
3 11 3 2 2
11 NSC 15 NSC 11 NSC 9
NSC NSC NSC
2 Franța Ligier-Ford Ab 4 2 6 1 2 2 AbP
R
1 4 3 6 3R 3 66
Ab Ab 3 Ab 11R AbP 3P Ab Ab Ab Ab 9 8 5
3 Regatul Unit Brabham-Ford 2 8 4 1P
R
Ab 3 4 2 4 5 1 1 6 Ab 55
7 Ab 10 Ab Ab NSC Ab 7 Ab 10 Ab Ab AbP Ab
4 Franța Renault Ab 1R 1R 9 4 Ab 5 NC Ab 1 2P
R
10P Ab 7 38
Ab AbP AbP 10 Ab Ab Ab Ab Ab 9P
R
Ab Ab Ab
5 Regatul Unit Lotus-Ford Ab 2 12 Ab 10 7 Ab Ab 7 6 8 4 10 4 14
Ab Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab 16 Ab Ab Ab Ab 6
Ab Ab NSC
6 Regatul Unit Tyrrell-Ford 4 12 7 8 5 Ab 11 4 10 Ab 5 13 7 NC 12
Ab 14 Ab Ab 9 Ab Ab 5 15 Ab Ab Ab Ab Ab
Ab NSC
7 Regatul Unit Arrows-Ford Ab 6 6 2 Ab 4 9 9 9 14 Ab Ab 11 Ab 11
Ab 10 Ab 7 Ab 8 10 13 8 NSC NSC NSC Ab Ab
8 Brazilia Fittipaldi-Ford 3 9 8 3 7 6 Ab 12 Ab 11 Ab 5 9 10 11
NC 15 Ab Ab Ab NSC Ab NSC Ab 16 NSC Ab Ab Ab
9 Regatul Unit McLaren-Ford 6 5 11 4 NC Ab 7 6 11 7 6 7 4 NC 11
Ab 11 NS NSC Ab NSC Ab 8 Ab Ab Ab Ab Ab NS
10 Italia Ferrari Ab 16 Ab 5 6 5 8 10 6 8 7 8 5 11 8
Ab Ab Ab Ab 8 Ab 12 Ab 13 13 9 Ab NSC Ab
11 Italia Alfa Romeo 5 13 NC Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab Ab Ab Ab AbP 4
Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab
Germania de Vest ATS-Ford Ab 7 NS Ab 12 NC Ab Ab 12 12 10 Ab NSC 8 0
NSC NSC NSC NSC
Regatul Unit Ensign-Ford NC Ab 9 Ab Ab NSC NSC NSC 14 NSC Ab NSC 12 Ab 0
NSC NSC
Italia Osella-Ford NSC NSC Ab Ab NSC NSC Ab Ab Ab Ab Ab 12 Ab Ab 0
Regatul Unit Shadow-Ford NSC NSC 13 NSC NSC NSC NSC 0
NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat

[modificare | modificare sursă]

Sezonul din 1980 a inclus și o singură cursă non-campionat.[3]

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Spania Marele Premiu al Spaniei din 1980 Jarama 1 iunie Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford
  1. ^ Doar cele mai bune 5 rezultate din primele 7 curse și cele mai bune 5 rezultate din ultimele 7 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  2. ^ Alan Jones și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Canadei.
  3. ^ Williams-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.
  1. ^ 1980 FIA Yearbook, pagina 11
  2. ^ Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 44
  3. ^ a b Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 45
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6