Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1974

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1974
Durată
13 ianuarie - 6 octombrie
Nr. curse
15
Nr. piloți
62
Nr. echipe
30
Campionul la Piloți
Brazilia Emerson Fittipaldi (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit McLaren-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1974 a fost cel de-al 28-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 17-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 6 octombrie. În 1974 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

Campionul en-titre, Jackie Stewart, nu a condus în 1974, după ce și-a anunțat retragerea la sfârșitul sezonului precedent.

Emerson Fittipaldi și Clay Regazzoni au intrat în ultima cursă a Campionatului Mondial cu un număr egal de puncte, dar Regazzoni a căzut în spatele grilei din cauza problemelor de manevrare, așa că locul patru al lui Fittipaldi i-a oferit campionatul. Acesta a fost și primul titlu pentru McLaren, și primul dintre multele titluri pentru o echipă sponsorizată de marca de țigări Marlboro. Fittipaldi, Ronnie Peterson și Carlos Reutemann au câștigat fiecare câte trei curse, Jody Scheckter și Niki Lauda câte două, Regazzoni și Denny Hulme, care s-a retras la sfârșitul sezonului, câte una. Doi piloți de F1 au murit pe parcursul sezonului, Peter Revson într-un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Africii de Sud din martie, și debutantul austriac Helmuth Koinigg în Marele Premiu al Statelor Unite în octombrie.

Sezonul 1974 a fost primul în care echipele au avut numere permanente de cursă, de la cursă la cursă, după ce sistemul fusese instituit la mijlocul sezonului precedent. Cifrele s-au bazat pe pozițiile finale ale echipelor în Campionatul Constructorilor din 1973. Din acest punct, fiecare echipă și-a schimbat numerele doar dacă avea pilotul care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților – pilotul câștigător luând numărul 1 și coechipierul său numărul 2, iar echipa care avea anterior acele numere preluându-le pe cele vacante. (Asta a făcut din 1974 o anomalie, deoarece nu a existat niciun campion mondial, întrucât Jackie Stewart se retrăsese. Ronnie Peterson a luat numărul 1, fiind lider de echipă la Lotus, campioana la constructori; când situația a apărut din nou în 1992 și 1993, numărul 0 a fost folosit). Acest sistem a însemnat că, de exemplu, Tyrrell – care nu a mai câștigat niciun titlu – și-a menținut numerele 3 și 4 până când sistemul a fost schimbat în 1996.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1974 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1974.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Lotus 76 Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72E
76
G 1 Suedia Ronnie Peterson Toate
2 Belgia Jacky Ickx Toate
31 Australia Tim Schenken 15
Tyrrell 007 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 005
006
007
G 3 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
4 Franța Patrick Depailler Toate
McLaren M23 Regatul Unit Marlboro Team Texaco
Regatul Unit Yardley Team McLaren
McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 5 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
6 Noua Zeelandă Denny Hulme 1–3, 5–15
33 Regatul Unit Mike Hailwood 1–11
Regatul Unit David Hobbs 12–13
Germania de Vest Jochen Mass 14–15
56 Noua Zeelandă Denny Hulme 4
Brabham BT44 Regatul Unit Motor Racing Developments Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT42
BT44
G 7 Argentina Carlos Reutemann Toate
8 Regatul Unit Richard Robarts 1–3
Liechtenstein Rikky von Opel 4–9
Brazilia Carlos Pace 10–15
34 Belgia Teddy Pilette 5
March 741 Regatul Unit March Engineering March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 741 G 9 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck 1–6, 8–15
Suedia Reine Wisell 7
10 Noua Zeelandă Howden Ganley 1–2
Italia Vittorio Brambilla 3–15
Ferrari 312B3-74 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/11 3,0 F12 312B3-74 G 11 Elveția Clay Regazzoni Toate
12 Austria Niki Lauda Toate
BRM P201 Regatul Unit Team Motul BRM BRM BRM P142 3,0 V12
BRM P200 3,0 V12
P160E
P201
F 14 Franța Jean-Pierre Beltoise Toate
15 Franța Henri Pescarolo 1–11, 13
Noua Zeelandă Chris Amon 14–15
37 Franța François Migault 1–6, 8–11, 13
Shadow DN3 Statele Unite ale Americii UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN1
DN3
G 16 Statele Unite ale Americii Peter Revson 1–2
Regatul Unit Brian Redman 4–6
Suedia Bertil Roos 7
Regatul Unit Tom Pryce 8–15
17 Franța Jean-Pierre Jarier 1–2, 4–15
Regatul Unit Team Surtees
Regatul Unit Bang & Olufsen Team Surtees
Regatul Unit Memphis International Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS16 F 18 Brazilia Carlos Pace 1–7
Franța José Dolhem 9, 15
Regatul Unit Derek Bell 10–14
19 Germania de Vest Jochen Mass 1–11
Franța Jean-Pierre Jabouille 12
Franța José Dolhem 13
Austria Helmuth Koinigg 14–15
30 Austria Dieter Quester 12
Williams FW Regatul Unit Frank Williams Racing Cars Iso-Marlboro Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW F 20 Italia Arturo Merzario Toate
Regatul Unit Richard Robarts 7
21 Danemarca Tom Belsø 3–4, 7, 10
Țările de Jos Gijs van Lennep 5, 8
Franța Jean-Pierre Jabouille 9
Franța Jacques Laffite 11–15
Regatul Unit Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N174 F 22 Liechtenstein Rikky von Opel 1
Australia Vern Schuppan 5–11
Regatul Unit Mike Wilds 12, 14-15
25 13
Amon AF101 Noua Zeelandă Dalton-Amon International Amon Ford Cosworth DFV 3,0 V8 AF101 F 22 Noua Zeelandă Chris Amon 13
30 4, 6, 11
Australia Larry Perkins 11
Trojan T103 Regatul Unit Trojan-Tauranac Racing Trojan Ford Cosworth DFV 3,0 V8 T103 F 23 Australia Tim Schenken 4, 6, 8, 10–12
29 13
41 5
Hesketh 308 Regatul Unit Hesketh Racing Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308 F 24 Regatul Unit James Hunt 3-15
31 Africa de Sud Ian Scheckter 12
Maki F101 Japonia Maki Engineering Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F101 F 25 Noua Zeelandă Howden Ganley 10–11
Lola T370 Regatul Unit Embassy Racing with Graham Hill Lola[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 T370 F 26 Regatul Unit Graham Hill Toate
27 Regatul Unit Guy Edwards 1–2, 4–11
Regatul Unit Peter Gethin 10
Germania de Vest Rolf Stommelen 12–15
Regatul Unit Pinch Plant Ltd Lyncar Ford Cosworth DFV 3,0 V8 006 F 29 Noua Zeelandă John Nicholson 10
Regatul Unit Token Racing Token Ford Cosworth DFV 3,0 V8 RJ02 F 32 Regatul Unit Ian Ashley 11
35 12
42 Regatul Unit Tom Pryce 5
Regatul Unit David Purley 10
Parnelli VPJ4 Statele Unite ale Americii Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3,0 V8 VPJ4 F 55 Statele Unite ale Americii Mario Andretti 14–15
Penske PC1 Statele Unite ale Americii Penske Cars Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 G 66 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Africa de Sud Scribante Lucky Strike Racing McLaren M23 G 23 Africa de Sud Dave Charlton 3
Finlanda AAW Racing Team Surtees TS16 F 23 Finlanda Leo Kinnunen 7, 9, 13
43 10, 12
44 5
Regatul Unit John Goldie Racing with Hexagon Brabham BT42
BT44
F 28 Regatul Unit John Watson Toate
34 Brazilia Carlos Pace 9
Africa de Sud Team Gunston Lotus 72E G 29 Africa de Sud Ian Scheckter 3
30 Africa de Sud Paddy Driver 3
Italia Scuderia Finotto Brabham BT42 F 31 Italia Carlo Facetti 13
32 Austria Helmuth Koinigg 12
43 Franța Gérard Larrousse 5, 9
Africa de Sud Blignaut Embassy Racing Tyrrell 004 F 32 Africa de Sud Eddie Keizan 3
Regatul Unit Dempster International Racing Team March 731 F 35 Regatul Unit Mike Wilds 10
Regatul Unit The Chequered Flag Brabham BT42 G 42 Regatul Unit Ian Ashley 14–15
Canada Team Canada F1 Racing Brabham BT42 G 50 Canada Eppie Wietzes 14
Regatul Unit Allied Polymer Group Brabham BT42 G 208 Italia Lella Lombardi 10

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1974.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Spania
Marele Premiu al Argentinei
11-13 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
28-30 martie
Marele Premiu al Spaniei
26-28 aprilie

Oscar Alfredo Gálvez (P)

Interlagos (P)

Kyalami (P)

Jarama (P)
5. Belgia 6. Monaco 7. Suedia 8. Țările de Jos
Marele Premiu al Belgiei
10-12 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
23, 25-26 mai
Marele Premiu al Suediei
7-9 iunie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
21-23 iunie

Nivelles-Baulers (P)

Monaco (S)

Anderstorp (P)

Zandvoort (P)
9. Franța 10. Regatul Unit 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Franței
5-7 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
18-20 iulie
Marele Premiu al Germaniei
2-4 august
Marele Premiu al Austriei
16-18 august

Dijon-Prenois (P)

Brands Hatch (P)

Nürburgring (P)

Österreichring (P)
13. Italia 14. Canada 15. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie
Marele Premiu al Canadei
20-22 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
4-6 octombrie

Monza (P)

Mosport Park (P)

Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

[modificare | modificare sursă]

Marile Premii

[modificare | modificare sursă]
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1 Argentina MP al Argentinei Suedia Ronnie Peterson Elveția Clay Regazzoni Noua Zeelandă Denny Hulme Regatul Unit McLaren-Ford Noua Zeelandă HUL 3
2 Brazilia MP al Braziliei Brazilia Emerson Fittipaldi Elveția Clay Regazzoni Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford Elveția REG 1
3 Africa de Sud MP al Africii de Sud Austria Niki Lauda Argentina Carlos Reutemann Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford 1
4 Spania MP al Spaniei Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Italia Ferrari 1
5 Belgia MP al Belgiei Elveția Clay Regazzoni Noua Zeelandă Denny Hulme Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford Brazilia FIT 1
6 Monaco MP al Principatului Monaco Austria Niki Lauda Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford 2
7 Suedia MP al Suediei Franța Patrick Depailler Franța Patrick Depailler Africa de Sud Jody Scheckter Regatul Unit Tyrrell-Ford 5
8 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Austria Niki Lauda Suedia Ronnie Peterson Austria Niki Lauda Italia Ferrari 1
9 Franța MP al Franței Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford Austria LAU 4
10 Regatul Unit MP al Marii Britanii Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Regatul Unit Tyrrell-Ford 1
11 Germania de Vest MP al Germaniei Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari Elveția REG 3
12 Austria MP al Austriei Austria Niki Lauda Elveția Clay Regazzoni Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford 5
13 Italia MP al Italiei Austria Niki Lauda Brazilia Carlos Pace Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford 1
14 Canada MP al Canadei Brazilia Emerson Fittipaldi Austria Niki Lauda Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford Brazilia FIT 0
15 Statele Unite ale Americii MP al Statelor Unite Argentina Carlos Reutemann Brazilia Carlos Pace Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford 3

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.[2] Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.[3]

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Brazilia Emerson Fittipaldi 10 1P 7 3 1 5 4 3 Ab 2 Ab Ab 2 1P 4[b] 55
2 Elveția Clay Regazzoni 3R 2R Ab 2 4P 4 Ab 2 3 4 1 5R Ab 2 11 52
3 Africa de Sud Jody Scheckter Ab 13 8 5 3 2 1 5 4R 1 2R Ab 3 Ab Ab 45
4 Austria Niki Lauda 2 Ab 16P 1P
R
2 AbP Ab 1P 2P 5P
R
AbP AbP AbP AbR Ab 38
5 Suedia Ronnie Peterson 13P 6 Ab Ab Ab 1R Ab 8R 1 10 4 Ab 1 3 Ab 35
6 Argentina Carlos Reutemann 7 7 1R Ab Ab Ab Ab 12 Ab 6 3 1 Ab 9 1P 32
7 Noua Zeelandă Denny Hulme 1 12 9 6 6R Ab Ab Ab 6 7 DSC 2 6 6 Ab 20
8 Regatul Unit James Hunt Ab 9 Ab 10 Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab 3 Ab 4 3 15
9 Franța Patrick Depailler 6 8 4 8 Ab 9 2P
R
6 8 Ab Ab Ab 11 5 6 14
10 Regatul Unit Mike Hailwood 4 5 3 9 7 Ab Ab 4 7 Ab 15 12
= Belgia Jacky Ickx Ab 3 Ab Ab Ab Ab Ab 11 5 3 5 Ab Ab 13 Ab 12
12 Brazilia Carlos Pace Ab 4 11 13 Ab Ab Ab NSC 9 12 Ab 5R 8 2R 11
13 Franța Jean-Pierre Beltoise 5 10 2 Ab 5 Ab Ab Ab 10 12 Ab Ab Ab NC NSC 10
14 Franța Jean-Pierre Jarier Ab Ab Ab 13 3 5 Ab 12 Ab 8 8 Ab Ab 10 6
= Regatul Unit John Watson 12 Ab Ab 11 11 6 11 7 16 11 Ab 4 7 Ab 5 6
16 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck Ab Ab 5 4 Ab Ab Ab NSC Ab 7 11 Ab Ab NSC 5
17 Italia Arturo Merzario Ab Ab 6 Ab Ab Ab NS Ab 9 Ab Ab Ab 4 Ab Ab 4
18 Italia Vittorio Brambilla 10 NS 9 Ab 10 10 11 Ab 13 6 Ab NSC Ab 1
= Regatul Unit Graham Hill Ab 11 12 Ab 8 7 6 Ab 13 13 9 12 8 14 8 1
= Regatul Unit Tom Pryce Ab Ab Ab 8 6 Ab 10 Ab NC 1
Regatul Unit Guy Edwards 11 Ab NSC 12 8 7 Ab 15 NSC NSC 0
Regatul Unit David Hobbs 7 9 0
Germania de Vest Jochen Mass Ab 17 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 14 Ab 16 7 0
Regatul Unit Brian Redman 7 18 Ab 0
Statele Unite ale Americii Mario Andretti 7 DSC 0
Noua Zeelandă Howden Ganley 8 Ab NSC NSC 0
Danemarca Tom Belsø Ab NSC 8 NSC 0
Liechtenstein Rikky von Opel NS Ab Ab NSC 9 9 NSC 0
Franța Henri Pescarolo 9 14 18 12 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 10 Ab 0
Noua Zeelandă Chris Amon Ab NS NSC NSC NC 9 0
Austria Dieter Quester 9 0
Australia Tim Schenken 14 10 Ab NSC Ab NSC 10 Ab DSC 0
Austria Helmuth Koinigg NSC 10 Ab[c] 0
Germania de Vest Rolf Stommelen Ab Ab 11 12 0
Regatul Unit Derek Bell NSC 11 NSC NSC NSC 0
Statele Unite ale Americii Mark Donohue 12 Ab 0
Africa de Sud Ian Scheckter 13 NSC 0
Franța François Migault Ab 16 15 Ab 16 Ab Ab 14 NC NSC Ab 0
Regatul Unit Ian Ashley 14 NC NSC NSC 0
Țările de Jos Gijs van Lennep 14 NSC 0
Africa de Sud Eddie Keizan 14 0
Regatul Unit Richard Robarts Ab 15 17 NS 0
Australia Vern Schuppan 15 Ab DSC DSC NSC NSC Ab 0
Franța Jacques Laffite Ab NC Ab 15 Ab 0
Belgia Teddy Pilette 17 0
Africa de Sud Dave Charlton 19 0
Statele Unite ale Americii Peter Revson Ab Ab 0
Finlanda Leo Kinnunen NSC Ab NSC NSC NSC NSC 0
Regatul Unit Mike Wilds NSC NSC NSC NSC NC 0
Franța Gérard Larrousse Ab NSC 0
Africa de Sud Paddy Driver Ab 0
Suedia Reine Wisell Ab 0
Suedia Bertil Roos Ab 0
Regatul Unit Peter Gethin Ab 0
Canada Eppie Wietzes Ab 0
Franța José Dolhem NSC NSC Ab 0
Franța Jean-Pierre Jabouille NSC NSC 0
Regatul Unit David Purley NSC 0
Italia Lella Lombardi NSC 0
Noua Zeelandă John Nicholson NSC 0
Australia Larry Perkins NSC 0
Italia Carlo Facetti NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor.[4] Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.[4]

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[d]
1 Regatul Unit McLaren-Ford 1 1 3 3 1 (5) 4 3 6 2 15 2 2 1 4[e] 73 (75)
2 Italia Ferrari 2 2 16 1 2 4 Ab 1 2 4 1 5 Ab 2 11 65
3 Regatul Unit Tyrrell-Ford 6 8 4 5 3 2 1 5 4 1 2 Ab 3 5 6 52
4 Regatul Unit Lotus-Ford 13 3 13 Ab Ab 1 Ab 8 1 3 4 Ab 1 3 Ab 42
5 Regatul Unit Brabham-Ford 7 7 1 11 11 6 9 7 16 6 3 1 5 8 1 35
6 Regatul Unit Hesketh-Ford Ab 10 Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab 3 Ab 4 3 15
7 Regatul Unit BRM 5 10 2 12 5 Ab Ab Ab 10 12 10 Ab Ab NC 9 10
8 Statele Unite ale Americii Shadow-Ford Ab Ab 7 13 3 5 Ab 12 8 6 8 10 Ab 10 7
9 Regatul Unit March-Ford 8 9 5 4 9 Ab 10 10 11 Ab 7 6 Ab Ab Ab 6
10 Regatul Unit Iso-Marlboro-Ford Ab Ab 6 Ab 14 Ab 8 Ab 9 Ab Ab NC 4 15 Ab 4
11 Regatul Unit Surtees-Ford Ab 4 11 13 Ab Ab Ab Ab Ab 14 11 9 NSC 10 Ab 3
12 Regatul Unit Lola-Ford 11 11 12 Ab 8 7 6 Ab 13 13 9 12 8 11 8 1
Statele Unite ale Americii Parnelli-Ford 7 DSC 0
Regatul Unit Trojan-Ford 14 10 Ab NSC Ab NSC 10 Ab 0
Statele Unite ale Americii Penske-Ford 12 Ab 0
Regatul Unit Token-Ford Ab NSC 14 NC 0
Regatul Unit Ensign-Ford NS 15 Ab DSC DSC NSC NSC Ab NSC NSC NSC NC 0
Noua Zeelandă Amon-Ford Ab NS NSC NSC 0
Japonia Maki-Ford NSC NSC 0
Regatul Unit Lyncar-Ford NSC 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Curse non-campionat

[modificare | modificare sursă]

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1974.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Brazilia Marele Premiu al Președintelui Emilio Medici I Brasília 3 februarie Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Cosworth
Regatul Unit Cursa Camponilor IX Brands Hatch 17 martie Belgia Jacky Ickx Regatul Unit Lotus-Cosworth
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXVI Silverstone 7 aprilie Regatul Unit James Hunt Regatul Unit Hesketh-Cosworth
  1. ^ Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Emerson Fittipaldi și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Statelor Unite.
  3. ^ Helmuth Koinigg a decedat în urma unui accident suferit în Marele Premiu al Statelor Unite din 1974.
  4. ^ Au fost luate în considerare doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase din restul de șapte curse pentru campionat. Numerele fără paranteze sunt punctele de campionat; numerele dintre paranteze sunt punctele totale acumulate.
  5. ^ McLaren-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Statelor Unite.
  1. ^ a b Results of 1974 FIA International Championships, 1975 FIA Yearbook, Grey section, pages 88–89
  2. ^ Peter Higham, The Guinness Guide Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
  3. ^ Automobile Year, 1974/75, page 185
  4. ^ a b Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, page 40