Sari la conținut

Punct și virgulă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
;
;
Punct și virgulă
Punctuație
apostrof   '
paranteze [ ]  ( )  { }  ⟨ ⟩
două puncte :
virgulă ,  ،  
linie de pauză   – 
linie de dialog —  ―
puncte de suspensie   ...  . . .
semnul exclamării  !
semnul întrebării  ?
punct .
cratimă
hyphen-minus -
ghilimele ‘ ’  “ ”  ' '  " "
punct și virgulă ;
bară oblică (slash) /  
Separatori de cuvinte
interpunct ·
blanc (spațiu)     
Tipografie generală
ampersand &
asterisc *
a rond @
bară oblică inversă \
bullet / punct de listă
caret ^
dagger † ‡
grad °
semnul idem
semnul exclamării inversat ¡
semnul întrebării inversat ¿
semnul număr, diez, hash #
semnul numero
obelus ÷
indicator de ordinal º ª
procent și promilă  % ‰
plus și minus + −
punct de bază
semnul paragraf
prim     
semnul secțiune §
tildă ~
underscore, understrike _
bară verticală |    ¦
Proprietate intelectuală
copyright ©
copyright fonografic
registered trademark / marcă înregistrată ®
service mark
trademark
Monedă
simbolul generic de monedă ¤

฿¢$ƒ£ ¥

Tipografie necomună
asterism
hedera
index, fist
interrobang
lozenge
reference mark
tie
Conexe

Punctul și virgula este un semn de punctuație al cărui aspect grafic constă dintr-un punct așezat deasupra unei virgule. Semnul punct și virgulă se folosește pentru a separa într-o frază propozițiile sau grupurile de propoziții care sunt independente sintactic, dar care semantic sunt suficient de apropiate pentru a forma un întreg. Astfel punctul și virgula are o utilizare intermediară în raport cu virgula dintre două propoziții și cu punctul care marchează sfârșitul unei fraze.

Punctul-și-virgula este semn de punctuație interioară care oferă o indicație prozodică (o pauză în discurs), contribuie la organizarea textului scris (separă de regulă unități independente sintactic sau structurează serii enumerative), vehiculează informație semantică (marchează o relație semantică între enunțuri, de opoziție, continuitate etc.) și are implicații stilistice (este folosit în structuri retorice, are valoare emfatică sau conferă ritmicitate frazei).

Cuvântul care urmează după punct și virgulă se scrie cu inițială minusculă, în afară de cazurile când majuscula este cerută de alte reguli.

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, — papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei, — coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, — moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, — mațe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...

Ion Luca Caragiale, O noapte furtunoasă

Și când mă uit înapoi, doi hojmălăi se și luaseră după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu intru acasă, ci cotigesc în stânga și intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărnă la rădăcina unui păpușoi.

Ion Creangă, Amintiri din copilărie

Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți;
Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată —
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.

Mihai Eminescu, Scrisoarea III

Alte semne de punctuație

[modificare | modificare sursă]
  • Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001